Definiția cu ID-ul 514108:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vingalac (-ce), s. n. – Culegător la tipografie. – Var. vingălac. Germ. Winkelhaken, cf. pol. winkelak (Cihac, II, 457). Cf. vinchel.