vingalac sn [At: POENARU, ap. TDRG / V: ~găl~, (înv) ~nghel~, ~ncăl~, ~nchel~, ~ncheleac, ~nchelhac / Pl: $~ace, (rar) ~uri / E: ger Winkelhaken] 1 Instrument de metal de forma unei cutii alungite, cu trei pereți, dintre care unul mobil, care servește tipografului pentru așezarea literelor și a celorlalte semne tipografice în rânduri egale, formând textul de imprimat Si: culegar, (înv) vinclu (3), (reg) culegău$. 2 (Pex) Spațiu tipografic corespunzător dimensiunilor vingalacului (1).