2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VINEȚÍE s. f. (Popular, adesea determinat prin «cerului») Albastru. Deasupra... se înalță tot mai ridicate niște cleanțuri pînă în vineția cerului. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, v. M. 176. A sări de pe frunza teiului în vineția cerului. POP.

VINEȚÍU, -ÍE, vineții, adj. Care bate în vânăt, cu nuanțe albăstrui. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea vânătă; vânăt. ♦ (Substantivat, f.; reg.) Albastrul cerului; p. ext. văzduh. – Vânăt + suf. -iu.

vinețiu, ~ie [At: KLEIN, D. 456 / V: (înv) ven~ a, (reg) vânăție sf / Pl: ~ii / E: vânăt + -iu] 1 a De o culoare care se apropie de vânăt (1). 2 a Care bate în vânăt. 3 a Care are reflexe vinete. 4 a Care este vânăt-deschis. 5-6 sfa, a (Mol; șîs poamă ~ie) (Soi de struguri) cu boabele de culoare vânătă, bun producător de vin. 7 a (D. ochi) Care are irisul de culoare vineție (1). 8 a (D. ochi) Care are sclerotica mov. 9 a (D. ochi) Care are cearcăne (9). 10 a (D. lumină, cer, flăcări etc.) Care este de un albastru stins, cu reflexe violete sau roșietice. 11 a (D. elemente ale naturii, peisaje etc.) Care este întunecat, plumburiu (din cauza ceții, a depărtării etc.). 12 a (D. elemente ale naturii, peisaje etc.) Care provoacă tristețe prin aspectul posomorât, întunecat. 13 a (Pex; d. elemente ale naturii, peisaje etc.) Deprimant. 14 a (D. ființe sau părți ale corpului lor) Vânăt (24). 15 a (D. oameni) Vânăt (25). 16 a (D. pielea, părul, blana unor animale sau d. penele unor păsări) Cenușiu-deschis (bătând în albastru). 17 a (D. animale sau păsări) Care are pielea, părul, blana, respectiv penele de culoare cenușie-deschis (bătând în albastru). 18 smf Cal sau iapă cu părul de culoare cenușie (bătând în albastru). 19 sf (Pop) Albastrul cerului. 20 sf (Pop; pex) Atmosferă (1). 21 sn Culoare vineție (1).

vinețiu, -ie adj., s.f., s.n. 1 adj. Care bate în vînăt, care are reflexe vinete. Marea vineție (TUD.). 2 s.f. (pop.) Albastrul cerului; ext. văzduh. Deasupra mea, sus în vineție, aerul tremura (LĂNCR.). 3 s.n. Culoare albăstruie; vînăt. • pl. -ii. /vînăt + -iu.

VINEȚÍU, -ÍE, vineții, adj. Care bate în vânăt, cu reflexe vinete. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea vânătă; vânăt. ♦ (Substantivat, f.; reg.) Albastrul cerului; p. ext. văzduh. – Vânăt + suf. -iu.

VINEȚÍU, -ÍE, vineții, adj. Care bate în vînăt, cu reflexe vinete. Sus, printr-o spărtură, se vedea un capăt de cer vinețiu. GALAN, B. I 75. Casele și arborii, și ei acoperiți de zăpadă, se căptușeau cu umbre vineții. CAMIL PETRESCU, I 211. Peste figura albă... cădea zăbranicul negru; părea o statuă de marmură vineție. DELAVRANCEA, la TDRG. ♦ (Substantivat, m.) Culoare vînătă; vînăt1. Vinețiul pămîntului. CAMILAR, N. II 328.

VINEȚÍU ~e (~i) Care are culoarea apropiată de cea vânătă; care bate în vânăt; cu nuanță vânătă. /vânăt + suf. ~iu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vinețíu adj. m., f. vinețíe; pl. m. și f. vinețíi

vinețíu adj. m., f. vinețíe; pl. m. și f. vinețíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VINEȚÍE s. v. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, senin, seninătate.

vineție s. v. ALBASTRU. ALBĂSTRIME. AZUR. CLARITATE. LIMPEZIME. SENIN. SENINĂTATE.

VINEȚÍU adj. (prin Transilv.) sedereș. (De culoare ~.)

VINEȚIU adj. (prin Transilv.) sedereș. (De culoare ~.)

Intrare: vineție
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vineție
  • vineția
plural
genitiv-dativ singular
  • vineții
  • vineției
plural
vocativ singular
plural
Intrare: vinețiu
vinețiu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinețiu
  • vinețiul
  • vinețiu‑
  • vineție
  • vineția
plural
  • vineții
  • vinețiii
  • vineții
  • vinețiile
genitiv-dativ singular
  • vinețiu
  • vinețiului
  • vineții
  • vineției
plural
  • vineții
  • vinețiilor
  • vineții
  • vinețiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vineție

etimologie:

vinețiu

  • 1. Care bate în vânăt, cu nuanțe albăstrui.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: sedereș attach_file 3 exemple
    exemple
    • Sus, printr-o spărtură, se vedea un capăt de cer vinețiu. GALAN, B. I 75.
      surse: DLRLC
    • Casele și arborii, și ei acoperiți de zăpadă, se căptușeau cu umbre vineții. CAMIL PETRESCU, I 211.
      surse: DLRLC
    • Peste figura albă... cădea zăbranicul negru; părea o statuă de marmură vineție. DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vânăt + sufix -iu.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX