12 definiții pentru vinclu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÍNCLU, vincluri, s. n. 1. Piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri. 2. Bară profilată din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi. – Din germ. Winkel.

VÍNCLU, vincluri, s. n. 1. Piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri. 2. Bară profilată din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi. – Din germ. Winkel.

VÍNCLU, vincluri, s. n. 1. Piesă de lemn sau de metal, formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri; colțar. 2. Bară profilată din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi.

VÍNCLU s.n. 1. Echer pentru trasat unghiuri; colțar. 2. Bară metalică profilată în formă de L, cu aripi egale sau neegale; cornieră. [< germ. Winkel].

VÍNCLU s. n. 1. echer pentru trasat unghiuri; colțar. 2. bară metalică profilată în formă de L, cu aripi (ne)egale; cornieră. (< germ. Winkel)

VÍNCLU ~ri n. tehn. 1) Echer cu care se construiește sau se măsoară un unghi. 2) Bară de metal care formează în secțiune un unghi. [Sil. vin-clu] /<germ. Winkel

vínclu, vincluri, s.n. – Instrument confecționat din două segmente de lemn prinse la un unghi de 90°, folosit pentru trasarea liniilor perpendiculare, necesare la fasonarea stâlpilor și la tăiatul scândurilor (Nistor, 1977). – Din germ. Winkel „colț, ungher; echer, vinclu” (DEX, MDA).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vínclu s. n., art. vínclul; pl. víncluri

vínclu s. n., art. vínclul; pl. víncluri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vínclu, -uri, s.n. – Instrument confecționat din două segmente de lemn prinse la un unghi de 90°, folosit pentru trasarea liniilor perpendiculare, necesare la fasonarea stâlpilor și la tăiatul scândurilor (Nistor 1977). – Din germ. Winkel.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vinclu, vincluri s. n. (sport) locul de îmbinare a stâlpului și a barei transversale a unei porți de fotbal, handbal, polo, hochei etc.

a lovi (pe cineva) la vinclu expr. a da (cuiva) la cap, a lovi (pe cineva) la cap.

Intrare: vinclu
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinclu
  • vinclul
  • vinclu‑
plural
  • vincluri
  • vinclurile
genitiv-dativ singular
  • vinclu
  • vinclului
plural
  • vincluri
  • vinclurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vinclu

  • 1. Piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: colțar
  • 2. Bară profilată din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cornier

etimologie: