2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vilegiaturare sf [At: CARAGIALE, O. VII, 170 / P: ~gi-a~ / Pl: ~rări / E: vilegiatura] 1-2 Plecare în vilegiatură (1-2).

vilegiaturare s.f. Acțiunea de a vilegiatura. • sil. -gi-a-. pl. -ări. /v. vilegiatura.

vilegiatura vi [At: ARGHEZI, S. X, 166 / P: ~gi-a~ / Pzi: ~rez / E: fr villégiaturer] (Rar) 1-2 A merge în vilegiatură (1-2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vilegiaturá vb., ind. prez. 1 sg. vilegiaturéz, 3 sg. și pl. vilegiatureáză

Intrare: vilegiaturare
vilegiaturare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vilegiaturare
  • vilegiaturarea
plural
  • vilegiaturări
  • vilegiaturările
genitiv-dativ singular
  • vilegiaturări
  • vilegiaturării
plural
  • vilegiaturări
  • vilegiaturărilor
vocativ singular
plural
Intrare: vilegiatura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vilegiatura
  • vilegiaturare
  • vilegiaturat
  • vilegiaturatu‑
  • vilegiaturând
  • vilegiaturându‑
singular plural
  • vilegiaturea
  • vilegiaturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vilegiaturez
(să)
  • vilegiaturez
  • vilegiaturam
  • vilegiaturai
  • vilegiaturasem
a II-a (tu)
  • vilegiaturezi
(să)
  • vilegiaturezi
  • vilegiaturai
  • vilegiaturași
  • vilegiaturaseși
a III-a (el, ea)
  • vilegiaturea
(să)
  • vilegiatureze
  • vilegiatura
  • vilegiatură
  • vilegiaturase
plural I (noi)
  • vilegiaturăm
(să)
  • vilegiaturăm
  • vilegiaturam
  • vilegiaturarăm
  • vilegiaturaserăm
  • vilegiaturasem
a II-a (voi)
  • vilegiaturați
(să)
  • vilegiaturați
  • vilegiaturați
  • vilegiaturarăți
  • vilegiaturaserăți
  • vilegiaturaseți
a III-a (ei, ele)
  • vilegiaturea
(să)
  • vilegiatureze
  • vilegiaturau
  • vilegiatura
  • vilegiaturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)