4 definiții pentru vilegiaturare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vilegiaturare sf [At: CARAGIALE, O. VII, 170 / P: ~gi-a~ / Pl: ~rări / E: vilegiatura] 1-2 Plecare în vilegiatură (1-2).
vilegiaturare s.f. Acțiunea de a vilegiatura. • sil. -gi-a-. pl. -ări. /v. vilegiatura.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vilegiatura vi [At: ARGHEZI, S. X, 166 / P: ~gi-a~ / Pzi: ~rez / E: fr villégiaturer] (Rar) 1-2 A merge în vilegiatură (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vilegiatura vb., ind. prez. 1 sg. vilegiaturez, 3 sg. și pl. vilegiaturează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: vilegiaturare
vilegiaturare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||