2 intrări
22 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VÍLĂ, vile, s. f. 1. Denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi. 2. Locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină. 3. (În Evul Mediu) Denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban). – Din lat., fr., it. villa.
VÍLĂ, vile, s. f. 1. Denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi. 2. Locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină. 3. (În evul mediu) Denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban). – Din lat., fr., it. villa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
VÍLĂ, vile, s. f. Casă înconjurată de grădină, construită de obicei într-un stil particular, în afară de centrul orașului, la țară sau în stațiuni balneo-climaterice. Crama, Coroanele negre ale nucilor, vila mare cît un castel... rămaseră în urmă. DUMITRIU, N. 264. Iată vilele răzlețe Cu ciudate turnulețe! COȘBUC, P. I 168. Vile atrăgătoare răsar dintre copaci. VLAHUȚĂ, O. A. II 153.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÍLĂ s.f. 1. Reședință rurală în Imperiul roman sau în evul mediu. 2. Casă elegantă înconjurată de grădină. [< fr. villa, it., lat. villa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VÍLĂ s. f. 1. reședință rustică în Imperiul Roman sau în evul mediu. 2. casă elegantă înconjurată de grădină. (< fr., it., lat. villa)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VÍLĂ ~e f. Casă cu grădină în jur, construită, mai ales, în afara orașului sau într-o stațiune balneoclimatică. /<fr., lat. villa
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vilă f. casă elegantă la țară sau prin împrejurimile unui oraș.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*vílă f., pl. e (lat. villa, casă la țară). Casă elegantă nu prea mare la țară orĭ într’o stațiune balneară saŭ climatică orĭ și în oraș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Înv.) De proastă calitate, demn de disprețuit; ordinar; josnic; abject. – Din fr. vil.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Franțuzism înv.) De proastă calitate, demn de disprețuit, ordinar; josnic; abject. – Din fr. vil.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Franțuzism rar) De proastă calitate, demn de disprețuit; ordinar, josnic, abject. Ar însemna atunci să plătești o marfă mult prea vilă afară din cale scump. M. I. CARAGIALE, C. 105. Aceasta este arta ce sufletu-ți deschide Naintea veciniciei, nu corpul gol ce rîde Cu mutra de vîndută cu ochi vil și viclean. EMINESCU, O. I 60.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VIL, -Ă adj. (Liv.) Ordinar; josnic, abject. [< fr. vil, lat. vilis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bloc-vílă s. n. Bloc mic, cu aspect de vilă ◊ „În timpul verii [...] s-au înălțat mai multe blocuri-vilă [...]” Sc. 8 XI 74 p. 4 (din bloc + vilă; v. Coman Lupu în CL 1/83 p. 53)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VIL ~ă (~i, ~e) rar livr. Care vădește lipsă de demnitate și de loialitate; în stare să inspire dispreț; josnic. /<fr. vil, lat. vilis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vil a. abject, josnic: cu ochiul vil și vicleim EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*vil, -ă adj. (lat. vilis). Josnic, ordinar. Adv. În mod vil.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
vílă s. f., g.-d. art. vílei; pl. víle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vílă s. f., g.-d. art. vílei; pl. víle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vil (înv.) adj. m., pl. vili; f. vílă, pl. víle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vil adj. m., pl. vili; f. sg. vílă, pl. víle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
vilă
- 1. Denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi.surse: DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exempleexemple
- Crama, coroanele negre ale nucilor, vila mare cît un castel... rămaseră în urmă. DUMITRIU, N. 264.
- Iată vilele răzlețe Cu ciudate turnulețe! COȘBUC, P. I 168.
- Vile atrăgătoare răsar dintre copaci. VLAHUȚĂ, O. A. II 153.
-
- 3. în Evul Mediu Denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban).surse: DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- surse: DEX '09 DEX '98 DN
vil
- exemple
- Ar însemna atunci să plătești o marfă mult prea vilă afară din cale scump. M. I. CARAGIALE, C. 105.surse: DLRLC
- Aceasta este arta ce sufletu-ți deschide Naintea veciniciei, nu corpul gol ce rîde Cu mutra de vîndută cu ochi vil și viclean. EMINESCU, O. I 60.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză vilsurse: DEX '09 DEX '98 DN