2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Înv.) De proastă calitate, demn de disprețuit; ordinar; josnic; abject. – Din fr. vil.

vil, ~ă a [At: CALENDARIU (1794), 38/4 / Pl: ~i, ~e / E: fr vil, lat vilis] 1 (Îvr) De origine modestă. 2 (Îvr) De condiție umilă. 3 (Înv; liv; d. oameni sau d. manifestările lor) Josnic. 4 (Îvr) Lipsit de valoare. 5 (Îvr) Ieftin.

vil, -ă adj. (despre oameni sau despre firea, manifestările etc. ale lor) Care este de proastă calitate, demn de disprețuit; ordinar; josnic, abject. • pl. -i, -e. /<fr. vil, it. vile, lat. vīlis, -e.

VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Franțuzism înv.) De proastă calitate, demn de disprețuit, ordinar; josnic; abject. – Din fr. vil.

VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Franțuzism rar) De proastă calitate, demn de disprețuit; ordinar, josnic, abject. Ar însemna atunci să plătești o marfă mult prea vilă afară din cale scump. M. I. CARAGIALE, C. 105. Aceasta este arta ce sufletu-ți deschide Naintea veciniciei, nu corpul gol ce rîde Cu mutra de vîndută cu ochi vil și viclean. EMINESCU, O. I 60.

VIL, -Ă adj. (Liv.) Ordinar; josnic, abject. [< fr. vil, lat. vilis].

VIL ~ă (~i, ~e) rar livr. Care vădește lipsă de demnitate și de loialitate; în stare să inspire dispreț; josnic. /<fr. vil, lat. vilis

vil a. abject, josnic: cu ochiul vil și vicleim EM.

*vil, -ă adj. (lat. vilis). Josnic, ordinar. Adv. În mod vil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vil (înv.) adj. m., pl. vili; f. vi, pl. vile

vil (înv.) adj. m., pl. vili; f. vilă, pl. vile

vil adj. m., pl. vili; f. sg. vilă, pl. vile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIL adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.

vil adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Vil, -a, -aia, -ae, -iĭ v. Vavila 3 – 5.

VAVILA, și VIL, cf. asir. Bab-ili „poarta zeului”. 1. – eg (16 B I 83; Cat). 2. Cu schimbarea părții finale Vavilin, act. 3 – 5 cu afereză: 3. Vil, -a, -nea fam. (Moț); -an Ion (T-Jiu); -oiu, P., act. 4. Vilaia jupîneasa (Giur 102, 188; Cras); pren., frecv.; f., Vilae f. 1650 (Sd XV 359; 16 B II 16). Formele 3 și 4 pot avea și altă origine. 5. + -ie sau în genitiv: Vilii, D-tru (Șchei II)

Intrare: Vil
nume propriu (I3)
  • Vil
Intrare: vil
vil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vil
  • vilul
  • vilu‑
  • vi
  • vila
plural
  • vili
  • vilii
  • vile
  • vilele
genitiv-dativ singular
  • vil
  • vilului
  • vile
  • vilei
plural
  • vili
  • vililor
  • vile
  • vilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vil, viadjectiv

  • 1. învechit De proastă calitate, demn de disprețuit. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ar însemna atunci să plătești o marfă mult prea vilă afară din cale scump. M. I. CARAGIALE, C. 105. DLRLC
    • format_quote Aceasta este arta ce sufletu-ți deschide Naintea veciniciei, nu corpul gol ce rîde Cu mutra de vîndută cu ochi vil și viclean. EMINESCU, O. I 60. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.