VIGILENȚĂ s. f. Atitudine de observare atentă și susținută, de supraveghere continuă a ceea ce se întâmplă în jurul său (pentru a preveni, a descoperi sau a combate acțiuni reprobabile, ostile, dușmănoase). – După fr. vigilance, lat. vigilantia.

vigilență sf [At: SION, P. 72 / V: (înv) ~lan~ / Pl: ~țe / E: fr vigilance, lat vigilantia] 1 Atenție încordată și susținută. 2 Observare atentă a ceea ce se întâmplă (pentru a preîntâmpina sau pentru a descoperi un neajuns, o neplăcere, un pericol posibil). 3-4 (Ltî; rar) Veghe (8-9).

vigilență s.f. Atenție încordată; atitudine de observare atentă a ceea ce se întîmplă în jur (pentru a preveni, a descoperi sau a combate acțiuni reprobabile, ostile, dușmănoase); supraveghere susținută, grijă. Ordinea nu depinde de mulțimea paznicilor, ci de vigilența lor (REBR.). • pl. -e. /<fr. vigilance, lat. vigilantĭa, -ae.

VIGILENȚĂ, vigilențe, s. f. Atitudine de observare atentă și susținută, de supraveghere continuă a ceea ce se întâmplă în jurul său (pentru a preveni, a descoperi sau a combate acțiuni reprobabile, ostile, dușmănoase). – După fr. vigilance, lat. vigilantia.

VIGILENȚĂ s. f. Comportare plină de grijă, de atenție, de conștiinciozitate. Am păstrat prietenia mea față de ei cu o vigilență adevărat sacerdotală. GALACTION, O. I 18. ♦ Atitudine de observare atentă a mișcărilor din jurul său, în scopul de a preveni sau a descoperi acțiuni neprielnice, ostile, dușmănoase. Vigilența revoluționară este de neconceput fără sprijinul activ al maselor, fără participarea de zi cu zi a milioanelor de muncitori, țărani muncitori și intelectuali la îndeplinirea efectivă a funcțiilor statului de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 423. Ordinea nu depinde de mulțimea paznicilor, ci de vigilența lor. REBREANU, R. II 21.

VIGILENȚĂ s.f. 1. Atenție încordată și susținută; atitudine de deosebită băgare de seamă. 2. Calitate politică care constă în a veghea, a recunoaște cu pricepere dușmanul de clasă sub orice formă s-ar ascunde și a-l face inofensiv. [Cf. fr. vigilance, lat. vigilantia].

VIGILENȚĂ s. f. atenție încordată și susținută; atitudine de deosebită băgare de seamă; supraveghere activă. (< fr. vigilance, lat. vigilantia)

VIGILENȚĂ ~e f. 1) Atenție sporită și permanentă. 2) Supraveghere atentă și conștiincioasă a intereselor publice și de stat. [G.-D. vigilenței] /<fr. vigilance, lat. vigilantia

vigilanță sf vz vigilență

vigilență s. f., g.-d. art. vigilenței

vigilență s. f., g.-d. art. vigilenței

vigilență s. f., g.-d. art. vigilenței; pl. vigilențe

VIGILENȚĂ s. atenție, grijă. (Manifestă multă ~.)

VIGILENȚĂ s. atenție, grijă. (Manifestă multă ~.)