11 definiții pentru vigilență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIGILÉNȚĂ s. f. Atitudine de observare atentă și susținută, de supraveghere continuă a ceea ce se întâmplă în jurul său (pentru a preveni, a descoperi sau a combate acțiuni reprobabile, ostile, dușmănoase). – După fr. vigilance, lat. vigilantia.

vigilență sf [At: SION, P. 72 / V: (înv) ~lan~ / Pl: ~țe / E: fr vigilance, lat vigilantia] 1 Atenție încordată și susținută. 2 Observare atentă a ceea ce se întâmplă (pentru a preîntâmpina sau pentru a descoperi un neajuns, o neplăcere, un pericol posibil). 3-4 (Ltî; rar) Veghe (8-9).

VIGILÉNȚĂ, vigilențe, s. f. Atitudine de observare atentă și susținută, de supraveghere continuă a ceea ce se întâmplă în jurul său (pentru a preveni, a descoperi sau a combate acțiuni reprobabile, ostile, dușmănoase). – După fr. vigilance, lat. vigilantia.

VIGILÉNȚĂ s. f. Comportare plină de grijă, de atenție, de conștiinciozitate. Am păstrat prietenia mea față de ei cu o vigilență adevărat sacerdotală. GALACTION, O. I 18. ♦ Atitudine de observare atentă a mișcărilor din jurul său, în scopul de a preveni sau a descoperi acțiuni neprielnice, ostile, dușmănoase. Vigilența revoluționară este de neconceput fără sprijinul activ al maselor, fără participarea de zi cu zi a milioanelor de muncitori, țărani muncitori și intelectuali la îndeplinirea efectivă a funcțiilor statului de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 423. Ordinea nu depinde de mulțimea paznicilor, ci de vigilența lor. REBREANU, R. II 21.

VIGILÉNȚĂ s.f. 1. Atenție încordată și susținută; atitudine de deosebită băgare de seamă. 2. Calitate politică care constă în a veghea, a recunoaște cu pricepere dușmanul de clasă sub orice formă s-ar ascunde și a-l face inofensiv. [Cf. fr. vigilance, lat. vigilantia].

VIGILÉNȚĂ s. f. atenție încordată și susținută; atitudine de deosebită băgare de seamă; supraveghere activă. (< fr. vigilance, lat. vigilantia)

VIGILÉNȚĂ ~e f. 1) Atenție sporită și permanentă. 2) Supraveghere atentă și conștiincioasă a intereselor publice și de stat. [G.-D. vigilenței] /<fr. vigilance, lat. vigilantia


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vigilénță s. f., g.-d. art. vigilénței

vigilénță s. f., g.-d. art. vigilénței; pl. vigilénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIGILÉNȚĂ s. atenție, grijă. (Manifestă multă ~.)

VIGILENȚĂ s. atenție, grijă. (Manifestă multă ~.)

Intrare: vigilență
vigilență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DEX '98
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vigilență
  • vigilența
plural
  • vigilențe
  • vigilențele
genitiv-dativ singular
  • vigilențe
  • vigilenței
plural
  • vigilențe
  • vigilențelor
vocativ singular
plural

vigilență

  • 1. Atitudine de observare atentă și susținută, de supraveghere continuă a ceea ce se întâmplă în jurul său (pentru a preveni, a descoperi sau a combate acțiuni reprobabile, ostile, dușmănoase).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: atenție grijă 2 exemple
    exemple
    • Vigilența revoluționară este de neconceput fără sprijinul activ al maselor, fără participarea de zi cu zi a milioanelor de muncitori, țărani muncitori și intelectuali la îndeplinirea efectivă a funcțiilor statului de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 423.
      surse: DLRLC
    • Ordinea nu depinde de mulțimea paznicilor, ci de vigilența lor. REBREANU, R. II 21.
      surse: DLRLC
  • 2. Comportare plină de grijă, de atenție, de conștiinciozitate.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Am păstrat prietenia mea față de ei cu o vigilență adevărat sacerdotală. GALACTION, O. I 18.
      surse: DLRLC
  • 3. Calitate politică care constă în a veghea, a recunoaște cu pricepere dușmanul de clasă sub orice formă s-ar ascunde și a-l face inofensiv.
    surse: DN

etimologie: