vigilență s.f. Atenție încordată; atitudine de observare atentă a ceea ce se întîmplă în jur (pentru a preveni, a descoperi sau a combate acțiuni reprobabile, ostile, dușmănoase); supraveghere susținută, grijă. Ordinea nu depinde de mulțimea paznicilor, ci de vigilența lor (REBR.). • pl. -e. /<fr. vigilance, lat. vigilantĭa, -ae.