3 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vigila vt [At: TEODOROVICI, I. 243/19 / V: vighila / Pzi: ~lez / E: lat vigilare] (Ltî) A păzi (pe cineva sau ceva).

vigil, ~ă [At: LM / Pl: ~i, ~e / E: lat vigil cf it vigile] 1 sm (Trs; înv) Paznic2. 2 sm Pădurar. 3 sm (Reg) Muncitor care lucrează la întreținerea unei porțiuni de șosea. 4 sm (În Roma antică) Membru al gărzii instituite de Augustus pentru siguranța cetății în timpul nopții și pentru paza contra incendiilor. 5 a (Liv) Care este atent la .... 6 a (Liv) Veghetor (11). 7 (Liv) Vigilent (1).

VIGÍL, -Ă adj. (Liv.) Care veghează; atent, deștept, treaz. // s.m. (Ant.) Membru al gărzii instituite în vechea Romă de Augustus pentru siguranța cetății în timpul nopții și paza contra incendiilor. [Cf. lat. vigil, it. vigile].

VIGÍL, -Ă I. adj. care veghează; atent, deștept, treaz. II. s. m. membru al gărzii instituite în Roma antică de Augustus, pentru siguranța cetății în timpul nopții și paza contra incendiilor. (< fr. vigile, lat. vigil)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vigíl adj. m., pl. vigíli; f. sg. vigílă, pl. vigíle

Intrare: vigila
vigila
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vigil
vigil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vigil
  • vigilul
  • vigilu‑
  • vigi
  • vigila
plural
  • vigili
  • vigilii
  • vigile
  • vigilele
genitiv-dativ singular
  • vigil
  • vigilului
  • vigile
  • vigilei
plural
  • vigili
  • vigililor
  • vigile
  • vigilelor
vocativ singular
plural
Intrare: vigilă
vigilă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)