vigilie sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 308 / V: (îvr) vighilă, vighil~, ~lă / Pl: ~ii / E: lat vigilia, ger vigilie, fr vigile] 1-2 (Înv; liv) Veghe (8-9). 3 (Înv; liv; ccr; mpl) Gardă (2). 4 (În Roma antică) Fiecare din cele patru diviziuni egale în care era împărțită noaptea (în funcție de schimbarea gărzilor) Si: (înv) viglă¹ (3). 5 (În Roma antică) Interval de timp cât făcea de gardă un soldat Si: (înv) viglă¹ (4). 6 (Îvr) Priveghere.

vigilie s.f. 1 (înv.) Veghe. 2 (înv.; mai ales la pl.) Gardă, strajă, santinelă. 3 (în Roma antică) Fiecare dintre cele patru diviziuni egale în care era împărțită noaptea (în funcție de schimbarea străjilor). ♦ Interval de timp cît facea.de gardă o strajă. • pl. - ii. g.-d. -iei. /<lat. vigilĭa, -ae, germ. Vigilie, fr. vigile.

vighilă sf vz vigilie

vighilie sf vz vigilie

vigilă sf vz vigilie