8 definiții pentru viermuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIERMUIÁLĂ, viermuieli, s. f. Viermuire. [Pr.: -mu-ia-] – Viermui + suf. -eală.

VIERMUIÁLĂ, viermuieli, s. f. Viermuire. [Pr.: -mu-ia-] – Viermui + suf. -eală.

viermuia sf [At: DDRF / Pl: ~ieli / E: viermui + -eală] 1 (Rar) Forfoteală de viermi (1) Si: (rar) viermuire (1). 2 Mișcare dezordonată și continuă a unui număr mare de ființe Si: viermăt (3), viermuire (2), (rar) mișuială, mișunare, viermar (3), viermărit (3).

VIERMUIÁLĂ, viermuieli, s. f. Faptul de a viermui; forfoteală, mișcare neîntreruptă; viermăt. Văzuse viermuiala trupurilor închircite pe podelele ca de cocină. PAS, L. I 319. Două ceasuri după răsăritul soarelui, era o viermuială în Amara, de parcă satul ar fi pornit să-și mute locul ca o șatră cînd s-a isprăvit popasul. REBREANU, R. II 172.

VIERMUIÁLĂ ~iéli f. Mișcare neîntreruptă și haotică; viermăt; foială; forfoteală. [G.-D. viermuielii] / a viermui + suf. ~eală


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viermuiálă (vier-) s. f., g.-d. art. viermuiélii; pl. viermuiéli

viermuiálă s. f., g.-d. art. viermuiélii; pl. viermuiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIERMUIA s. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuire, (reg.) fojgăială, vînzoală, (fam.) fîțîială, fîțîire, fîțîit, vînzoleală. (~ necontenită a mulțimii pe străzi.)

Intrare: viermuială
viermuială substantiv feminin
  • silabație: vier- info
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viermuia
  • viermuiala
plural
  • viermuieli
  • viermuielile
genitiv-dativ singular
  • viermuieli
  • viermuielii
plural
  • viermuieli
  • viermuielilor
vocativ singular
plural

viermuială

  • 1. Faptul de a viermui; mișcare neîntreruptă.
    exemple
    • Văzuse viermuiala trupurilor închircite pe podelele ca de cocină. PAS, L. I 319.
      surse: DLRLC
    • Două ceasuri după răsăritul soarelui, era o viermuială în Amara, de parcă satul ar fi pornit să-și mute locul ca o șatră cînd s-a isprăvit popasul. REBREANU, R. II 172.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Viermui + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX