15 definiții pentru victimă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÍCTIMĂ, victime, s. f. 1. Persoană care suferă chinuri fizice sau morale ca urmare a greșelilor sale sau ale altora ori a unor catastrofe naturale. 2. Persoană care suferă un prejudiciu ori o atingere a vieții, sănătății sau integrității sale fizice ca urmare a unei fapte ilicite săvârșite de altcineva. 3. (În Antichitate) Animal sau om care era sacrificat unui zeu. – Din fr. victime, lat. victima.

victimă sf [At: CALENDARIU (1794), 33/9 / V: (îvr) vipt~ / A și: ~ti / Pl: ~me / E: lat victima, fr victime] 1 (La popoarele antice și la unele triburi primitive) Ființă (animal sau om) oferită, prin sacrificare, unei divinități. 2 Persoană violentată, torturată, ucisă sau condamnată (la moarte) (pe nedrept). 3 Animal care îndură chinuri fizice, este sub amenințarea morții sau este ucis în diferite împrejurări. 4 Persoană care suferă de pe urma unei întâmplări nefaste (boală, accident, jaf, crimă etc.). 5 Persoană ucisă într-o confruntare violentă. 6 (Adesea cu determinări în genitiv) Persoană sau colectivitate umană care suportă (pe nedrept) manifestări ostile din partea cuiva sau a ceva. 7 Persoană care suferă din dragoste. 8 (Jur) Persoană care suferă un prejudiciu moral sau fizic ca urmare a unei fapte ilicite săvârșite de cineva. 9 (De obicei cu determinări în genitiv) Persoană care suferă (moralmente) din cauza propriilor fapte, deprinderi, trăsături de caracter, sentimente. 10 Persoană dominată de o deprindere, de un sentiment puternic etc.

VÍCTIMĂ, victime, s. f. 1. Persoană care suferă chinuri fizice sau morale din partea oamenilor, a societății, din cauza propriilor greșeli etc. 2. Persoană care suferă de pe urma unei întâmplări nenorocite (boală, accident, jaf, crimă etc.). 3. (În antichitate) Animal sau om care era sacrificat unui zeu. – Din fr. victime, lat. victima.

VÍCTIMĂ, victime, s. f. 1. Persoană care suferă chinuri fizice sau morale din partea oamenilor sau a societății. [Ienicerii] se azvîrliră asupra victimei, tăiară majestosul cap... și-l înălțară pe o suliță. HASDEU, I. V. 166. Priviți: e țara plină de tristele-i victime, Ologi, ciuntiți, orbi, mizeri, sluțiți de-a lui cruzime. ALECSANDRI, T. II 73. 2. Persoană care suferă urmările unei întîmplări nenorocite (boală, accident etc.). (Fig.) Un moment i se pare că-i victima unei vedenii și... se tot șterge la ochi. SP. POPESCU, M. G. 67. 2. (În antichitate) Om sau animal jertfit unui zeu.

VÍCTIMĂ s.f. 1. (Ant.) Animal sau om care era jertfit unei divinități. 2. Cel care suferă de o nenorocire, are o durere, o suferință etc. ♦ Cel care suferă urmările unui accident, ale unei catastrofe. [Cf. lat. victima, fr. victime].

VÍCTIMĂ s. f. 1. (ant.) animal sau om care era jertfit unei divinități. 2. cel care suferă de pe urma unei nenorociri, care are o durere, o suferință, un accident. (< fr. victime, lat. victima)

VÍCTIMĂ ~e f. Persoană care a nimerit într-un accident sau într-o catastrofă; jertfă. ~a unui accident de circulație. 2) fig. Persoană care suferă din cauza unor circumstanțe nefavorabile; jertfă. ~a propriilor patimi. 3) ist. Ființă sacrificată în semn de prinos unei divinități. /<fr. victime, lat. victima

victimă f. 1. ființă vie ce se oferia divinității ca sacrificiu, la popoarele păgâne; 2. fig. cel ce suferă urmările unui accident, ale unei catastrofe; 3. cel ce este sacrificat intereselor altuia, care suferă urmările pasiunilor sau chiar ale virtuții sale: victima datoriei.

*víctimă f. (lat. victima. V. vatăm). Animal (saŭ și om) care se sacrifică la păgînĭ. Fig. Persoană care moare saŭ sufere din răutatea saŭ neglijența altuĭa saŭ și a eĭ saŭ din devotamentu eĭ: el fu victima amicilor luĭ, a încrederiĭ luĭ. Persoană ucisă orĭ rănită într’un accident, într’o catastrofă: victimele cutremuruluĭ. – Fals victímă (fr. victime).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

víctimă s. f., g.-d. art. víctimei; pl. víctime

víctimă s. f., g.-d. art. víctimei; pl. víctime


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÍCTIMĂ s. jertfă. (~ a datoriei.)

Intrare: victimă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • victimă
  • victima
plural
  • victime
  • victimele
genitiv-dativ singular
  • victime
  • victimei
plural
  • victime
  • victimelor
vocativ singular
plural

victimă

  • 1. Persoană care suferă chinuri fizice sau morale ca urmare a greșelilor sale sau ale altora ori a unor catastrofe naturale.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: jertfă attach_file 2 exemple
    exemple
    • [Ienicerii] se azvîrliră asupra victimei, tăiară majestosul cap... și-l înălțară pe o suliță. HASDEU, I. V. 166.
      surse: DLRLC
    • Priviți: e țara plină de tristele-i victime, Ologi, ciuntiți, orbi, mizeri, sluțiți de-a lui cruzime. ALECSANDRI, T. II 73.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană care suferă un prejudiciu ori o atingere a vieții, sănătății sau integrității sale fizice ca urmare a unei fapte ilicite săvârșite de altcineva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: jertfă attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Un moment i se pare că-i victima unei vedenii și... se tot șterge la ochi. SP. POPESCU, M. G. 67.
      surse: DLRLC
  • 3. în Antichitate Animal sau om care era sacrificat unui zeu.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: