VICTIMĂ, victime, s. f. 1. Persoană care suferă chinuri fizice sau morale din partea oamenilor sau a societății. [Ienicerii] se azvîrliră asupra victimei, tăiară majestosul cap... și-l înălțară pe o suliță. HASDEU, I. V. 166. Priviți: e țara plină de tristele-i victime, Ologi, ciuntiți, orbi, mizeri, sluțiți de-a lui cruzime. ALECSANDRI, T. II 73. 2. Persoană care suferă urmările unei întîmplări nenorocite (boală, accident etc.). (Fig.) Un moment i se pare că-i victima unei vedenii și... se tot șterge la ochi. SP. POPESCU, M. G. 67. 2. (În antichitate) Om sau animal jertfit unui zeu.