VEZICULĂ, vezicule, s. f. Formațiune anatomică în formă de pungă membranoasă, care îndeplinește diferite funcții organice. ◊ Veziculă biliară = rezervor temporar al bilei¹ situat în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist. – Din fr. vésicule, lat. vesicula.

veziculă sf [At: KRETZULESCU, A. 10/2 / Pl: ~le / E: lat vesicula, fr vésicule] 1 Formație anatomică membranoasă, de formă sferică sau ovoidală, care îndeplinește diferite funcții organice. 2 (Atm; îs) ~ biliară Rezervor temporar al bilei³ situat în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului Si: colecist. 3 (Bot) Organ cavitar cu funcție de depozitare. 4 (Med; mpl) Umflătură mică a pielii sau a unei mucoase, conținând materie lichidă (seroasă), care apare, de obicei, în anumite boli. 5 (Rar; îs) ~ aeriană Vezică (2) înotătoare.

veziculă s.f. 1 (anat.; de obicei urmat de determ. care indică felul) Formație anatomică, sferoidă, membranoasă, care are diverse funcții organice. ◊ Veziculă biliară = rezervor temporar al bilei, avînd ca rol principal colectarea și concentrarea bilei, urmate de evacuarea ei intermitentă în duoden și care este situat în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist Vezicule seminale = organ glandular pereche, cu aspect de diverticul, anexat canalului deferent, secretînd un lichid mucos care intră în compoziția spermei. 2 (med.) Nume dat unor bășicuțe pline cu lichid care apar pe piele și pe mucoase în diferite boli. • pl. -e. /<fr. vésicule, lat. vesicŭla, -ae.

VEZICULĂ, vezicule, s. f. Formație anatomică în formă de pungă membranoasă, care îndeplinește diferite funcții organice. ◊ Veziculă biliară = rezervor temporar al bilei¹ situat în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist. – Din fr. vésicule, lat. vesicula.

VEZICULĂ, vezicule, s. f. Pungă membranoasă care îndeplinește diferite funcțiuni organice. V. vezică. Veziculă pulmonară. Veziculă biliară.

VEZICULĂ s.f. (Med.) 1. Vezică mică. 2. Nume dat unor bășicuțe pline cu lichid care se ivesc pe piele și pe mucoase în diferite boli. ◊ Veziculă biliară v. biliar. [< fr. vésicule, cf. lat. vesicula].

VEZICULĂ s. f. 1. vezică de dimensiuni mici. 2. nume dat unor bășicuțe pline cu lichid care se ivesc pe piele și pe mucoase în diferite boli. ♦ ~e seminale = glande perechi anexe ale aparatului genital bărbătesc, înapoia vezicii. (< fr. vésicule, lat. vesicula)

VEZICULĂ ~e f. anat. Sac membranos având diferite funcții în organism. ~ pulmonară. ~ biliară. /<fr. vésicule

*vezículă f., pl. e (fr. vésicule, d. lat. vésicula, dim. d. vesica, beșică). Beșicuță. V. oŭ s. n.

veziculă s. f., g.-d. art. veziculei; pl. vezicule

veziculă s. f., g.-d. art. veziculei; pl. vezicule

veziculă s. f., g.-d. art. veziculei; pl. vezicule

veziculă, -le.

VEZICULĂ BILIARĂ s. (ANAT.) colecist, fiere, (pop.) bășica fierii. (S-a operat la ~.)

VEZICULĂ BILIARĂ s. (ANAT.) colecist, fiere, (pop.) bășica fierii. (S-a operat la ~.)