veziculă s.f. 1 (anat.; de obicei urmat de determ. care indică felul) Formație anatomică, sferoidă, membranoasă, care are diverse funcții organice. ◊ Veziculă biliară = rezervor temporar al bilei, avînd ca rol principal colectarea și concentrarea bilei, urmate de evacuarea ei intermitentă în duoden și care este situat în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist Vezicule seminale = organ glandular pereche, cu aspect de diverticul, anexat canalului deferent, secretînd un lichid mucos care intră în compoziția spermei. 2 (med.) Nume dat unor bășicuțe pline cu lichid care apar pe piele și pe mucoase în diferite boli. • pl. -e. /<fr. vésicule, lat. vesicŭla, -ae.