vezică sf [At: LEX. MARS. 250 / Pl: ~ici / E: lat vesica] 1 (Atm) Organ cavitar, care colectează, temporar, unele produse de excreție sau de secreție, pe care apoi le evacuează prin contracția fibrelor musculare din structura sa Si: (pop) bășică (1). 2 (Îs) ~ înotătoare Organ cavitar membranos, la pești, format din două compartimente pline cu gaze, care servește la echilibru, la ridicarea și la coborârea peștelui în apă și, uneori, la respirație Si: (rar) veziculă aeriană, (pop) bășică (4) înotătoare. 3 (Atm; îs) ~ ombilicală Organ² membranos cavitar, atașat cordonului ombilical, care este legat de intestin printr-un canal Si: sac vitelin.

VEZÍCĂ, vezici, s. f. Pungă membranoasă cu pereți musculoși în corpul animalelor, în care se adună lichide venite prin canale ale organismului; bășică. V. veziculă. Vezica urinară.

VEZÍCĂ s.f. 1. (Anat.) Organ cavitar în care se acumulează (temporar) un lichid; bășică. 2. (Biol.) Vezică înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peștilor osoși, care determină ridicarea și coborârea peștelui în apă. [< lat. vesica, cf. fr. vessie].

VEZÍCĂ s. f. 1. (anat.) organ cavitar care colectează temporar unele produse de excreție sau secreție; bășică. ♦ ~ biliară = rezervor temporar al bilei în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist; ~ ombilicală = sac vitelin. 2. (biol.) ~ înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peștilor osoși, care determină ridicarea și coborârea peștelui în apă. (< lat. vesica)

VEZÍCĂ ~ci f. Organ cavitar membranos, în care se înmagazinează lichide secretate de organism (pentru a fi evacuate). ~ urinară. ~ biliară. /<lat. vesica

vezícă s. f., g.-d. art. vezícii; pl. vezíci

vezícă s. f., g.-d. art. vezícii; pl. vezíci

VEZÍCĂ s. (ANAT.) 1. bășică. 2. vezică urinară = bășica udului. 3. vezică ombilicală v. sac vitelin. 4. vezică înotătoare = bășică înotătoare. (~ a peștilor.)

VEZICĂ s. (ANAT.) 1. bășică. 2. vezică urinară = bășica udului. 3. vezică ombilicală = sac vitelin. 4. vezică înotătoare = bășică înotătoare. (~ a peștilor.)