2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÉVERIȚĂ, veverițe, s. f. Mamifer rozător arboricol, de talie mică, cu blană roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă (Sciurus vulgaris). ♦ Epitet dat unei fete vioaie, zglobii. – Din sl. vĕverica.

veveriță sf [At: PRAV. GOV. ap. GCR I, 90/35 / V: (pop) verv~ (A și: ververiță / Pl și: ververiți), (reg) vrăviță (A: nct), vede~, velv~, vemv~, vervir~, ~eliță, ~eniță (Pl: veveniți), ~vir~ (Pl: veviriți), vivir~ (Pl și: viviriți), virviri, vre~, vreviță (A: nct) / A și: (pop) ~riță / Pl: ~țe, (pop) ~ți / E: vsl вѣверица cf bg dal верверица] 1 Mamifer rozător arboricol, cu corpul mic și zvelt, cu blana deasă și mătăsoasă, roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă, care trăiește, mai ales, în pădurile de conifere Si: (înv) sângeap1, (reg) coțobâră, coțoligă, pință (Sciurus vulgaris). 2 (Îs) ~ zburătoare (sau de Siberia) Mamifer arboricol, care trăiește, mai ales, în pădurile siberiene și care are membrele anterioare și posterioare unite de laturile corpului printr-o membrană cu ajutorul căreia poate face salturi foarte mari (Sciurapterus volans). 3 Blană prelucrată de veveriță (1). 4 (Fig) Fată vioaie, zglobie. 5 (Trs; îs) ~ mică (sau de fag) Pârș2 (Glis glis). 6 (Pop) Nevăstuică (Mustela nivalis). 7 (Ent; Trs) Buburuză (Coccinella septempunctata).

veveriță s.f. (zool.) 1 Mamifer rozător arboricol, de talie mică, cu blana deasă și mătăsoasă, roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă, care trăiește mai ales în pădurile de conifere (Sciurus vulgaris). Două veverițe roșcate țopăiau în jurul bradului bătrîn. ♦ Blana prelucrată a acestui animal. ♦ (Epitet pentru o) fată vioaie, zglobie. 2 Veveriță zburătoare (sau de Siberia) = mamifer arboricol, care trăiește mai ales în pădurile siberiene și care are membrele anterioare și posterioare unite de laturile corpului printr-o membrană cu ajutorul căreia poate face salturi foarte mari (Sciurapterus volans). • acc. și veveriță, pl. -e. și (pop.) ververiță s.f. / <sl. veche вѣвернца.

VÉVERIȚĂ, veverițe, s. f. Mamifer rozător de talie mică, cu blană roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă, care trăiește pe arbori (Sciurus vulgaris). ♦ Epitet dat unei fete vioaie, zglobii. – Din sl. vĕverica.

VÉVERIȚĂ, veverițe, s. f. Mamifer de talie mică din ordinul rozătoarelor, cu blana de pe spate roșcată sau neagră, cu pieptul alb, cu coada lungă și stufoasă; trăiește prin pădurile de brad și de foioase (Sciurus vulgaris). Două veverițe, una neagră și alta castanie, amîndouă cu cravate albe, se alungau în spirală în jurul unui fag nalt și bătrîn. SADOVEANU, O. VIII 13. Veverițe negre și roșii, cu cozi stufoase și lungi, din încheietura înaltă a unei crengi își cumpăneau zborul spre copacul dimpotrivă. HOGAȘ, M. N. 73. Veverițele șugubețe cu coada vîlvoi... sar zglobii pe crăcile copacilor, ronțăind alune. ODOBESCU, S. III 185.

VÉVERIȚĂ ~e f. Animal rozător arboricol, de talie mică, foarte sprinten, cu coada lungă și stufoasă, cu blana de culoare roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept. [G.-D. veveriței] /<sl. vĕverica

veveriță f. mic cuadruped din fam. rozătoarelor cu urechile lungi și coada păroasă; blana-i se întrebuințează (Sciurus): veverițele sunt stricăcioase pădurilor și se pot ușor domestici. [Slav; VĬEVERIȚA].

véveriță și vérveriță f., pl. e (vsl. vĭeverica, sîrb. rus. véverica, ngr. vérveritsa, veveriță, viverritsa, un fel de dihor, rudă cu lat. viverra, un fel de dihor. V. gărgăriță). Un mic animal rozător roșcat care trăĭește pin copacĭ și mănîncă nucĭ ș. a. (sciúrus). Are o coadă foarte mare și stufoasă și e foarte sprinten.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

veveriță s. f., g.-d. art. veveriței; pl. veverițe

veveriță s. f., g.-d. art. veveriței; pl. veverițe

véveriță s. f., g.-d. art. véveriței; pl. véverițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÉVERIȚĂ s. (ZOOL.; Sciurus vulgaris) (înv.) sângeap.

VEVERIȚĂ s. (ZOOL.; Sciurus vulgaris) (înv.) sîngeap.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

véveriță (-țe), s. f. – Mic mamifer rozător care trăiește pe arbori (Sciurus vulgaris). – Mr. virviriță, megl. ververiță. Sl. vĕverica (Cihac, II, 454; Conev 56), cf. bg. ververica, sb. vjeverica, slov. vèverica, rus. veverica, ngr. βερβερίτσα (Meyer, Neugr. St., II, 18).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VÉVERIȚĂ (16 A III 378), < subst.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

veveriță, veverițe s. f. prostituată.

a băga ratonul la veveriță expr. (adol.) v. a băga pe ăla micu’ la serviciu.

a ciufuli veverița expr. (er., adol., obs.) a practica cuniliția.

Intrare: Veveriță
Veveriță nume propriu
nume propriu (I3)
  • Veveriță
Intrare: veveriță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veveriță
  • veverița
plural
  • veverițe
  • veverițele
genitiv-dativ singular
  • veverițe
  • veveriței
plural
  • veverițe
  • veverițelor
vocativ singular
  • veveriță
  • veverițo
plural
  • veverițelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

veveriță, veverițesubstantiv feminin

  • 1. Mamifer rozător arboricol, de talie mică, cu blană roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă (Sciurus vulgaris). DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: sângeap
    • format_quote Două veverițe, una neagră și alta castanie, amîndouă cu cravate albe, se alungau în spirală în jurul unui fag nalt și bătrîn. SADOVEANU, O. VIII 13. DLRLC
    • format_quote Veverițe negre și roșii, cu cozi stufoase și lungi, din încheietura înaltă a unei crengi își cumpăneau zborul spre copacul dimpotrivă. HOGAȘ, M. N. 73. DLRLC
    • format_quote Veverițele șugubețe cu coada vîlvoi... sar zglobii pe crăcile copacilor, ronțăind alune. ODOBESCU, S. III 185. DLRLC
    • 1.1. Epitet dat unei fete vioaie, zglobii. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.