2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÉVERIȚĂ, veverițe, s. f. Mamifer rozător arboricol, de talie mică, cu blană roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă (Sciurus vulgaris). ♦ Epitet dat unei fete vioaie, zglobii. – Din sl. vĕverica.

VÉVERIȚĂ, veverițe, s. f. Mamifer rozător de talie mică, cu blană roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă, care trăiește pe arbori (Sciurus vulgaris). ♦ Epitet dat unei fete vioaie, zglobii. – Din sl. vĕverica.

VÉVERIȚĂ, veverițe, s. f. Mamifer de talie mică din ordinul rozătoarelor, cu blana de pe spate roșcată sau neagră, cu pieptul alb, cu coada lungă și stufoasă; trăiește prin pădurile de brad și de foioase (Sciurus vulgaris). Două veverițe, una neagră și alta castanie, amîndouă cu cravate albe, se alungau în spirală în jurul unui fag nalt și bătrîn. SADOVEANU, O. VIII 13. Veverițe negre și roșii, cu cozi stufoase și lungi, din încheietura înaltă a unei crengi își cumpăneau zborul spre copacul dimpotrivă. HOGAȘ, M. N. 73. Veverițele șugubețe cu coada vîlvoi... sar zglobii pe crăcile copacilor, ronțăind alune. ODOBESCU, S. III 185.

VÉVERIȚĂ ~e f. Animal rozător arboricol, de talie mică, foarte sprinten, cu coada lungă și stufoasă, cu blana de culoare roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept. [G.-D. veveriței] /<sl. vĕverica

veveriță f. mic cuadruped din fam. rozătoarelor cu urechile lungi și coada păroasă; blana-i se întrebuințează (Sciurus): veverițele sunt stricăcioase pădurilor și se pot ușor domestici. [Slav; VĬEVERIȚA].

véveriță și vérveriță f., pl. e (vsl. vĭeverica, sîrb. rus. véverica, ngr. vérveritsa, veveriță, viverritsa, un fel de dihor, rudă cu lat. viverra, un fel de dihor. V. gărgăriță). Un mic animal rozător roșcat care trăĭește pin copacĭ și mănîncă nucĭ ș. a. (sciúrus). Are o coadă foarte mare și stufoasă și e foarte sprinten.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

véveriță s. f., g.-d. art. véveriței; pl. véverițe

véveriță s. f., g.-d. art. véveriței; pl. véverițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÉVERIȚĂ s. (ZOOL.; Sciurus vulgaris) (înv.) sângeap.

VEVERIȚĂ s. (ZOOL.; Sciurus vulgaris) (înv.) sîngeap.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

véveriță (-țe), s. f. – Mic mamifer rozător care trăiește pe arbori (Sciurus vulgaris). – Mr. virviriță, megl. ververiță. Sl. vĕverica (Cihac, II, 454; Conev 56), cf. bg. ververica, sb. vjeverica, slov. vèverica, rus. veverica, ngr. βερβερίτσα (Meyer, Neugr. St., II, 18).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VÉVERIȚĂ (16 A III 378), < subst.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

veveriță, veverițe s. f. prostituată.

a băga ratonul la veveriță expr. (adol.) v. a băga pe ăla micu’ la serviciu.

a ciufuli veverița expr. (er., adol., obs.) a practica cuniliția.

Intrare: veveriță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veveriță
  • veverița
plural
  • veverițe
  • veverițele
genitiv-dativ singular
  • veverițe
  • veveriței
plural
  • veverițe
  • veverițelor
vocativ singular
  • veveriță
  • veverițo
plural
  • veverițelor
Intrare: Veveriță
Veveriță nume propriu
nume propriu (I3)
  • Veveriță

veveriță sciurus

  • 1. Mamifer rozător arboricol, de talie mică, cu blană roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă (Sciurus vulgaris).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: sângeap 3 exemple
    exemple
    • Două veverițe, una neagră și alta castanie, amîndouă cu cravate albe, se alungau în spirală în jurul unui fag nalt și bătrîn. SADOVEANU, O. VIII 13.
      surse: DLRLC
    • Veverițe negre și roșii, cu cozi stufoase și lungi, din încheietura înaltă a unei crengi își cumpăneau zborul spre copacul dimpotrivă. HOGAȘ, M. N. 73.
      surse: DLRLC
    • Veverițele șugubețe cu coada vîlvoi... sar zglobii pe crăcile copacilor, ronțăind alune. ODOBESCU, S. III 185.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Epitet dat unei fete vioaie, zglobii.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: