VETÚST, -Ă, vetuști, -ste, adj. Care are un aspect învechit, arhaic sau demodat; uzat. – Din fr. vétuste, lat. vetustus.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

VETÚST, -Ă, vetuști, -ste, adj. (Livr.) Care are un aspect învechit, arhaic sau demodat; uzat. – Din fr. vétuste, lat. vetustus.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VETÚST, -Ă, vetuști, -ste, adj. (Livresc) Care nu mai este actual; vechi, învechit, demodat, arhaic. Copiii se simțeau stînjeniți de portul vetust al părinților. C. PETRESCU, O. P. I 158.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

vetúst adj. m., pl. vetúști; f. vetústă, pl. vetúste

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vetúst adj. m., pl. vetúști; f. sg. vetústă, pl. vetúste

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VETÚST adj. v. arhaic, demodat, depășit, desuet, învechit, perimat, vechi.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VETÚST, -Ă adj. (Liv.) Vechi, învechit, care nu mai este actual; uzat. [Cf. fr. vétuste, lat. vetustus].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VETÚST, -Ă adj. vechi; învechit, perimat, demodat. (< fr. vétuste, lat. vetustus)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VETÚST ~stă (~ști, ~ste) rar (despre obiecte, clădiri, instalații etc.) Care a ieșit din uz sau din modă; învechit; perimat; vechi; demodat. Cuvânt ~. /<lat. vetustus, it. vetusto, fr. vetuste

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink