VETÚST, -Ă, vetuști, -ste, adj. Care are un aspect învechit, arhaic sau demodat; uzat. – Din fr. vétuste, lat. vetustus.

vetust, ~ă a [At: LM / Pl: ~uști, ~e / E: lat vetustus, -a, -um, fr vétuste] (Liv) 1 Care este vechi (17), deteriorat de timp. 2 (Pex) Uzat. 3 Care nu (mai) este actual Si: depășit² (5), demodat², învechit, perimat. 4 Care denotă un aspect, o atitudine, o însușire etc. învechită.

vetust, -ă adj. 1 Care nu mai este actual; care are un aspect învechit, arhaic, perimat sau demodat; uzat. Vila avea o arhitectură vetustă. ♦ Care denotă, exprimă, sugerează un aspect, o atitudine etc. învechită. Avea ceva vetust și intim în același timp (PER.). 2 Care există de mult timp; care a fost făcut, care a apărut cu mult timp în urmă. • pl. -ști, -ste. / <fr. vétuste, lat. vĕtustus, -a, -um <vĕtus, -eris „vechi”.

VETÚST, -Ă, vetuști, -ste, adj. (Livr.) Care are un aspect învechit, arhaic sau demodat; uzat. – Din fr. vétuste, lat. vetustus.

VETÚST, -Ă, vetuști, -ste, adj. (Livresc) Care nu mai este actual; vechi, învechit, demodat, arhaic. Copiii se simțeau stînjeniți de portul vetust al părinților. C. PETRESCU, O. P. I 158.

VETÚST, -Ă adj. (Liv.) Vechi, învechit, care nu mai este actual; uzat. [Cf. fr. vétuste, lat. vetustus].

VETÚST, -Ă adj. vechi; învechit, perimat, demodat. (< fr. vétuste, lat. vetustus)

VETÚST ~stă (~ști, ~ste) rar (despre obiecte, clădiri, instalații etc.) Care a ieșit din uz sau din modă; învechit; perimat; vechi; demodat. Cuvânt ~. /<lat. vetustus, it. vetusto, fr. vetuste

vetúst adj. m., pl. vetúști; f. vetústă, pl. vetúste

vetúst adj. m., pl. vetúști; f. sg. vetústă, pl. vetúste

VETÚST adj. v. arhaic, demodat, depășit, desuet, învechit, perimat, vechi.

vetust adj. v. ARHAIC. DEMODAT. DEPĂȘIT. DESUET. ÎNVECHIT. PERIMAT. VECHI.