10 definiții pentru vetust

VETÚST, -Ă, vetuști, -ste, adj. Care are un aspect învechit, arhaic sau demodat; uzat. – Din fr. vétuste, lat. vetustus.

VETÚST, -Ă, vetuști, -ste, adj. (Livr.) Care are un aspect învechit, arhaic sau demodat; uzat. – Din fr. vétuste, lat. vetustus.

VETÚST, -Ă, vetuști, -ste, adj. (Livresc) Care nu mai este actual; vechi, învechit, demodat, arhaic. Copiii se simțeau stînjeniți de portul vetust al părinților. C. PETRESCU, O. P. I 158.

vetúst adj. m., pl. vetúști; f. vetústă, pl. vetúste

vetúst adj. m., pl. vetúști; f. sg. vetústă, pl. vetúste

VETÚST adj. v. arhaic, demodat, depășit, desuet, învechit, perimat, vechi.

VETÚST, -Ă adj. (Liv.) Vechi, învechit, care nu mai este actual; uzat. [Cf. fr. vétuste, lat. vetustus].

VETÚST, -Ă adj. vechi; învechit, perimat, demodat. (< fr. vétuste, lat. vetustus)

VETÚST ~stă (~ști, ~ste) rar (despre obiecte, clădiri, instalații etc.) Care a ieșit din uz sau din modă; învechit; perimat; vechi; demodat. Cuvânt ~. /<lat. vetustus, it. vetusto, fr. vetuste


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

vetúst adj. v. ARHAIC. DEMODAT. DEPĂȘIT. DESUET. ÎNVECHIT. PERIMAT. VECHI.

Intrare: vetust
vetust adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vetust vetustul vetustă vetusta
plural vetuști vetuștii vetuste vetustele
genitiv-dativ singular vetust vetustului vetuste vetustei
plural vetuști vetuștilor vetuste vetustelor
vocativ singular
plural