2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VETERÁN, -Ă, veterani, -e, s. m., s. f. 1. S. m. Ostaș roman liberat după terminarea serviciului militar și care obținea la liberare o serie de privilegii. 2. S. m. Soldat (în vârstă) care a participat la unul sau mai multe războaie. 3. S. m. și f. Persoană (în vârstă) care a activat și s-a remarcat vreme îndelungată într-o acțiune (de mare răspundere), într-o instituție etc. – Din fr. vétéran, lat. veteranus.

veteran, ~ă [At: M. COSTIN, O. 260 / V: (îvr) vit~ sm / Pl: ~i, ~e / E: lat veteranus, -a, fr vétéran] 1 sm (La romani) Ostaș care, după terminarea serviciului militar, obținea la eliberare anumite drepturi și privilegii. 2 sm Militar în vârstă (cu experiență de luptă). 3 sm (Șîs ~ de război) Bărbat (în vârstă) care a participat la unul sau la mai multe războaie. 4 smf Persoană (în vârstă) care activează de mult timp în același domeniu, în aceeași instituție etc. 5 smf Persoană (în vârstă) care a activat și s-a remarcat vreme îndelungată într-o acțiune (de mare răspundere). 6 (Iuz; irn) Student care rămânea în urmă cu examenele, terminându-și studiile foarte târziu. 7 (Irn) Student, elev care repetă anul de studii.

veteran s.m, s.f. 1 s.m. (în Roma antică) Ostaș roman eliberat din armată, după un anumit număr de campanii, împroprietărit și declarat cetățean roman (în cazul cînd nu era mai dinainte). 2 s.m. (și veteran de război) Soldat (bătrîn) care a participat la unul sau la mai multe războaie; militar în vîrstă (cu experiență de luptă). Vorbesc ca veteran din trei războaie (D. BOT.). 3 s.m., s.f. Fig. Persoană care a activat timp îndelungat în același domeniu, în aceeași instituție etc.; ext. bătrîn. Trebuiau două recomandații de la veteranii instituției (VIN.). • pl. -i, -e. /<fr. vétéran, lat. veteranus, -i <vĕtus, -eris, „bătrîn”.

VETERÁN, -Ă, veterani, -e, subst. 1. S. m. Ostaș roman liberat după terminarea serviciului militar și care obținea la liberare o serie de privilegii. 2. S. m. Bărbat (în vârstă) care a participat la unul sau mai multe războaie. 3. S. m. și f. Persoană (în vârstă) care a activat și s-a remarcat vreme îndelungată într-o acțiune (de mare răspundere), într-o instituție etc. – Din fr. vétéran, lat. veteranus.

VETERÁN, -Ă, veterani, -e, s. m. și f. 1. (Numai la m.) Bătrîn care a luat parte la unul sau la mai multe războaie. Au defilat, cu școlile și armata, veteraniioștenii de la 77, răniții și rămășițele regimentelor glorioase. SADOVEANU, O. VI 477. Vorbesc ca veteran din trei războaie. Am viețuit în șanțuri și noroaie. D. BOTEZ, F. S. 9. ♦ (La romani) Ostaș în vîrstă, ieșit din cadrele armatei, care căpăta calitatea de cetățean roman (dacă nu o avusese de mai înainte) și devenea (de obicei) agricultor prin împroprietărire. 2. Fig. Persoană care și-a desfășurat activitatea pînă la bătrînețe într-o instituție, care a îmbătrînit într-o profesiune; p. ext. om bătrîn. Galant însă ca totdeauna, tînărul director a. dat brațul veteranei și a închis ușa în urma artei apuse. ANGHEL, PR. 121. Bătrînul colonel Enghel... a lăsat plăcute și vesele suvenire printre subordonații lui, acum toți veterani ai oștirii. ODOBESCU, S. III 22. Nălucirile entuziaste care au legănat tinerețea veteranilor din generația mea. ALECSANDRI, S. 89. Acolo se afla iarăși al oștilor veteran, Arbur Hatmanul. NEGRUZZI, S. I 125. ♦ (În trecut, ironic) Student sau elev care rămînea în urmă cu examenele și își termina studiile foarte tîrziu. (Adjectival) Cu prestigiul și autoritatea studentidui veteran, condusese pe vremuri cîteva mișcări și greve studențești. BART, E. 120.

VETERÁN s.m. 1. (Ant.) Soldat roman liberat din armată, după un anumit număr de campanii, împroprietărit și declarat cetățean roman (în cazul când nu era mai dinainte). 2. Soldat aflat de multă vreme în armată, care a luat parte la mai multe campanii. 3. (Fig.; și f.) Persoană care a îmbătrânit într-o funcție sau într-o instituție. [< fr. vétéran, lat. veteranus < vetus – bătrân].

VETERÁN s. m. 1. ostaș roman liberat din armată, împroprietărit și declarat cetățean roman (în cazul când nu era mai dinainte). 2. soldat aflat de multă vreme în armată, care a luat parte la mai multe campanii. 3. (fig.) cel care a îmbătrânit într-o funcție, într-o instituție. (< fr. vétéran, lat. veteranus)

VETERÁN ~i m. 1) (în Roma antică) Ostaș demobilizat, care, la eliberare, obținea anumite privilegii. 2) Ostaș bătrân, care a făcut timp îndelungat milităria, participând la lupte; vechi combatant. 3) Persoană în vârstă, care a desfășurat o lungă activitate de muncă într-o instituție sau într-un domeniu. /<lat. veteranus, fr. vétéran

veteran m. 1. soldat care, după terminarea serviciului, obținea concediul său; 2. soldat bătrân care a fost mult timp sub drapel; 3. fig. cel ce a îmbătrânit într’o profesiune, în vr’o carieră sau deprindere: un veteran al jurnalismului.

*veterán m. (lat. veteranus. V. bătrîn). La vechiĭ Romanĭ, soldat bătrîn liberat din armată. Azĭ, soldat orĭ ofițer bătrîn care a fost într’un războĭ: veteraniĭ de la 1877 și 1917. Acela care e vechĭ într’o profesiune (și fem. veterană): un veteran al profesoratuluĭ. Iron. Repetent, student rămas în urmă cu examenele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: veteran (bătrân)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veteran
  • veteranul
  • veteranu‑
plural
  • veterani
  • veteranii
genitiv-dativ singular
  • veteran
  • veteranului
plural
  • veterani
  • veteranilor
vocativ singular
  • veteranule
  • veterane
plural
  • veteranilor
Intrare: veteran (ostaș)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veteran
  • veteranul
  • veteranu‑
plural
  • veterani
  • veteranii
genitiv-dativ singular
  • veteran
  • veteranului
plural
  • veterani
  • veteranilor
vocativ singular
  • veteranule
  • veterane
plural
  • veteranilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

veteran, veteranisubstantiv masculin
vetera, veteranesubstantiv feminin

  • 1. Persoană (în vârstă) care a activat și s-a remarcat vreme îndelungată într-o acțiune (de mare răspundere), într-o instituție etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: novice
    • format_quote Bătrînul colonel Enghel... a lăsat plăcute și vesele suvenire printre subordonații lui, acum toți veterani ai oștirii. ODOBESCU, S. III 22. DLRLC
    • format_quote Acolo se afla iarăși al oștilor veteran, Arbur Hatmanul. NEGRUZZI, S. I 125. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Om bătrân. DLRLC
      • format_quote Galant însă ca totdeauna, tînărul director a dat brațul veteranei și a închis ușa în urma artei apuse. ANGHEL, PR. 121. DLRLC
      • format_quote Nălucirile entuziaste care au legănat tinerețea veteranilor din generația mea. ALECSANDRI, S. 89. DLRLC
    • 1.2. în trecut ironic Student sau elev care rămânea în urmă cu examenele și își termina studiile foarte târziu. DLRLC
      • format_quote (și) adjectival Cu prestigiul și autoritatea studentului veteran, condusese pe vremuri cîteva mișcări și greve studențești. BART, E. 120. DLRLC
etimologie:

veteran, veteranisubstantiv masculin

  • 1. Ostaș roman liberat după terminarea serviciului militar și care obținea la liberare o serie de privilegii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Soldat (în vârstă) care a participat la unul sau mai multe războaie. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Au defilat, cu școlile și armata, veteranii, – oștenii de la 77, răniții și rămășițele regimentelor glorioase. SADOVEANU, O. VI 477. DLRLC
    • format_quote Vorbesc ca veteran din trei războaie. Am viețuit în șanțuri și noroaie. D. BOTEZ, F. S. 9. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.