veteran s.m, s.f. 1 s.m. (în Roma antică) Ostaș roman eliberat din armată, după un anumit număr de campanii, împroprietărit și declarat cetățean roman (în cazul cînd nu era mai dinainte). 2 s.m. (și veteran de război) Soldat (bătrîn) care a participat la unul sau la mai multe războaie; militar în vîrstă (cu experiență de luptă). Vorbesc ca veteran din trei războaie (D. BOT.). 3 s.m., s.f. Fig. Persoană care a activat timp îndelungat în același domeniu, în aceeași instituție etc.; ext. bătrîn. Trebuiau două recomandații de la veteranii instituției (VIN.). • pl. -i, -e. /<fr. vétéran, lat. veteranus, -i <vĕtus, -eris, „bătrîn”.