4 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VESTÍT, -Ă, vestiți, -te, adj. Care se bucură de renume; celebru, renumit, faimos. – V. vesti.

VESTÍT, -Ă, vestiți, -te, adj. Care se bucură de renume; celebru, renumit, faimos. – V. vesti.

vestit, ~ă a [At: CORESI, L. 106/17 / V: (reg) veșt~ / Pl: ~iți, ~e / E: vesti1] 1 (Rar) Care este adus la cunoștința cuiva Si: anunțat. 2 (Rar) Căruia i s-a adus la cunoștință ceva Si: anunțat, încunoștințat. 3 (Adesea urmat de determinări introduse prin pp „pentru”, „prin”, (înv) „de”, „la”, „întru” etc.) Care este bine cunoscut (și apreciat) pretutindeni Si: celebru, faimos (1), ilustru, mare1, mărit3, notoriu, renumit, reputat, revestit2, (îvp) numit, (înv) norocit , perifan, (fam) arhicunoscut.

vestit, -ă adj. 1 (adesea urmat de determ. introduse prin prep. „pentru”, „prin”) Care se bucură de renume; care este bine cunoscut pretutindeni, care este celebru, renumit, faimos, ilustru. Era un scriitor vestit prin profunzimea operelor sale. ◊ (adv.; acordat ca un adj., urmat de un adj. de care se leagă prin prep. „de” exprimă super. abs.) Era frumoasă, vestită de frumoasă (ALECS.). 2 Căruia i s-a adus la cunoștință ceva; încunoștințat, anunțat. Fiecare fată vestită duce a doua zi de Crăciun cîte un colac (POP.). • pl. -ți, -te. /v. vesti.

VESTÍT, -Ă, vestiți, -te, adj. Renumit, strălucit, celebru. Bărbatul ei să fie Un braț vestit în taberi și mare-n vitejie. COȘBUC, P. I 133. Fata era vestită de frumoasă. CARAGIALE, O. III 32. O, tu nici visezi, bătrîne, cîți în cate mi s-au pus! Toată floarea cea vestită a întregului Apus. EMINESCU, O. I 146.

VESTÍT ~tă (~ți, ~te) Care se bucură de o anumită reputație; cu renume; foarte cunoscut; reputat; renumit; slăvit. /v. a vesti

vestit a. 1. anunțat: ziua pământului vestită GR. AL.; 2. fig. renumit, celebru: om vestit.

învắsc, -văscút, a -véște și (în)veștésc v. tr. (lat. investire, a îmbrăca, d. vestis, veșmînt, haĭnă; it. vestire, pv. sp. pg. vestir, fr. vêtir.Învăsc, înveștĭ, învește, să învească, întocmaĭ ca cresc). Vechĭ. Azĭ lit. (numaĭ formele’n -uĭ, ut). Îmbrac: un prunc învăscut în scutice. Fig. Poet. Învăscut în raze, înconjurat de raze. Refl. Ignoranța se învăscuse într’înșiĭ (Petrașcu, Fig. lit. contemp. 205), păcatu s’a învăscut în om.

vestít, -ă adj. Despre care s’a dus vestea, renumit, ilustru, celebru: Ștefan-Vodă cel vestit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VESTÍT adj. 1. v. celebru. 2. v. consacrat.

VESTIT adj. 1. celebru, faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, (înv. și pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) hireș, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.) 2. consacrat, cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat. (Un sportiv ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Calanthe vestita Lindl. Specie ce înflorește în dec.- febr. Flori (cca 6 cm diametru, labei plat cu 4 lobi, la bază cu o pată portocalie, pinten filamentos verzui) albe sau albe-crem, cca 12, pe un peduncul pubescent, înalt de 65-70 cm. Pseudobulbi ovali. Frunze lanceolate, cu vîrf ascuțit, caduce.

Hulsea vestita Gray. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori radiale galbene, în 4 rînduri, în capitule singulare înconjurate de foliole liniar-lanceolate, pubescente, glanduloase, în 4-6 rînduri. Tulpină, 15- 35 cm înălțime. Frunze rotunde sau în formă de spatulă, pîsloase, așezate în rozetă, la baza tulpinii.

Intrare: Calanthe vestita
Calanthe vestita park  nomenclatura binară
compus
  • Calanthe vestita
Intrare: Hulsea vestita
compus
  • Hulsea vestita
Intrare: vestit
vestit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestit
  • vestitul
  • vestitu‑
  • vesti
  • vestita
plural
  • vestiți
  • vestiții
  • vestite
  • vestitele
genitiv-dativ singular
  • vestit
  • vestitului
  • vestite
  • vestitei
plural
  • vestiți
  • vestiților
  • vestite
  • vestitelor
vocativ singular
plural
Intrare: veștit
veștit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veștit
  • veștitul
  • veștitu‑
  • vești
  • veștita
plural
  • veștiți
  • veștiții
  • veștite
  • veștitele
genitiv-dativ singular
  • veștit
  • veștitului
  • veștite
  • veștitei
plural
  • veștiți
  • veștiților
  • veștite
  • veștitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vestit

  • 1. Care se bucură de renume.
    exemple
    • Bărbatul ei să fie Un braț vestit în taberi și mare-n vitejie. COȘBUC, P. I 133.
      surse: DLRLC
    • Fata era vestită de frumoasă. CARAGIALE, O. III 32.
      surse: DLRLC
    • O, tu nici visezi, bătrîne, cîți în cale mi s-au pus! Toată floarea cea vestită a întregului Apus. EMINESCU, O. I 146.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi vesti
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX