vestit, ~ă a [At: CORESI, L. 106/17 / V: (reg) veșt~ / Pl: ~iți, ~e / E: vesti¹] 1 (Rar) Care este adus la cunoștința cuiva Si: anunțat. 2 (Rar) Căruia i s-a adus la cunoștință ceva Si: anunțat, încunoștințat. 3 (Adesea urmat de determinări introduse prin pp „pentru”, „prin”, (înv) „de”, „la”, „întru” etc.) Care este bine cunoscut (și apreciat) pretutindeni Si: celebru, faimos (1), ilustru, mare¹, mărit³, notoriu, renumit, reputat, revestit², (îvp) numit, (înv) norocit , perifan, (fam) arhicunoscut.

veștit, ~ă a vz vestit

vestit, -ă adj. 1 (adesea urmat de determ. introduse prin prep. „pentru”, „prin”) Care se bucură de renume; care este bine cunoscut pretutindeni, care este celebru, renumit, faimos, ilustru. Era un scriitor vestit prin profunzimea operelor sale. ◊ (adv.; acordat ca un adj., urmat de un adj. de care se leagă prin prep. „de” exprimă super. abs.) Era frumoasă, vestită de frumoasă (ALECS.). 2 Căruia i s-a adus la cunoștință ceva; încunoștințat, anunțat. Fiecare fată vestită duce a doua zi de Crăciun cîte un colac (POP.). • pl. -ți, -te. /v. vesti.

VESTÍT, -Ă, vestiți, -te, adj. Renumit, strălucit, celebru. Bărbatul ei să fie Un braț vestit în taberi și mare-n vitejie. COȘBUC, P. I 133. Fata era vestită de frumoasă. CARAGIALE, O. III 32. O, tu nici visezi, bătrîne, cîți în cate mi s-au pus! Toată floarea cea vestită a întregului Apus. EMINESCU, O. I 146.

VESTÍT ~tă (~ți, ~te) Care se bucură de o anumită reputație; cu renume; foarte cunoscut; reputat; renumit; slăvit. /v. a vesti

vestit a. 1. anunțat: ziua pământului vestită GR. AL.; 2. fig. renumit, celebru: om vestit.

învắsc, -văscút, a -véște și (în)veștésc v. tr. (lat. investire, a îmbrăca, d. vestis, veșmînt, haĭnă; it. vestire, pv. sp. pg. vestir, fr. vêtir. – Învăsc, înveștĭ, învește, să învească, întocmaĭ ca cresc). Vechĭ. Azĭ lit. (numaĭ formele’n -uĭ, ut). Îmbrac: un prunc învăscut în scutice. Fig. Poet. Învăscut în raze, înconjurat de raze. Refl. Ignoranța se învăscuse într’înșiĭ (Petrașcu, Fig. lit. contemp. 205), păcatu s’a învăscut în om.

vestít, -ă adj. Despre care s’a dus vestea, renumit, ilustru, celebru: Ștefan-Vodă cel vestit.

veștésc, V. învăsc.

VESTÍT adj. 1. v. celebru. 2. v. consacrat.

VESTIT adj. 1. celebru, faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, (înv. și pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) hireș, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.) 2. consacrat, cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat. (Un sportiv ~.)

Calanthe vestita Lindl. Specie ce înflorește în dec.- febr. Flori (cca 6 cm diametru, labei plat cu 4 lobi, la bază cu o pată portocalie, pinten filamentos verzui) albe sau albe-crem, cca 12, pe un peduncul pubescent, înalt de 65-70 cm. Pseudobulbi ovali. Frunze lanceolate, cu vîrf ascuțit, caduce.

Hulsea vestita Gray. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori radiale galbene, în 4 rînduri, în capitule singulare înconjurate de foliole liniar-lanceolate, pubescente, glanduloase, în 4-6 rînduri. Tulpină, 15- 35 cm înălțime. Frunze rotunde sau în formă de spatulă, pîsloase, așezate în rozetă, la baza tulpinii.