13 definiții pentru veselie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VESELÍE, (2) veselii, s. f. 1. Stare de bună dispoziție, de voioșie. 2. Manifestare, comportare care reflectă această stare. ♦ Petrecere veselă cu mâncare și cu băutură. – Din sl. veselije.

veselie sf [At: PSALT. HUR. 3r/12 / Pl: (19-21) ~ii / E: vsl веселиѥ] 1 (Stare de) bună dispoziție Si: (îvr) veselitură (1). 2 (Pex) (Stare de) bucurie (1) Si: (îvr) veselitură (2). 3 Manifestare care reflectă bună dispoziție Si: (îvr) veselitură (3). 4 (Pex) Manifestare care reflectă bucurie (1) Si: (îvr) veselitură (4). 5 (Înv; îla) De ~ Care glorifică. 6 (Înv; îlav) În (ori întru) ~ sau întru toată ~ia Cu voie bună. 7 (Înv; îal) Cu bucurie deplină. 8-9 (Îvr; îlv) A-i face (cuiva) ~ sau a-și face ~ A (se) înveseli. 10-11 (Îvr; îal) A (se) bucura (1, 7). 12 (Îvr; îe) A-i fi (cuiva) de ~ A-i prilejui (cuiva) mulțumire sufletească. 13 (Îvr; îe) A avea ~ întru … A avea mulțumire deplină de la … 14 (În limbajul bisericesc) Fericire (1). 15 (În limbajul bisericesc) Extaz (1). 16 (Rar; lpl) Manifestări (verbale) care provoacă haz, amuzament etc. 17 (Pex) Ceea ce constituie motivul unei veselii (1) deosebite. 18 (Bot; rar; îc) ~ia-casei Ghețișoară (Begonia sanguinea). 19 Distracție (specifică unei petreceri). 20 Petrecere, de obicei, cu masă mare, cu muzică etc., prilejuită de celebrarea unui eveniment festiv (nuntă, botez etc.) sau de o sărbătoare. 21 (Olt; Trs; pex) Nuntă. 22 (Mun; îs) ~ia tinereții Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 23 (Mun; îas) Melodie după care se execută dansul veselia (22) tinereții.

veselie s.f. 1 (Stare de) bună dispoziție, (de) voie bună, ext., (de) bucurie; manifestare, comportare care reflectă această stare. Veselia ei era molipsitoare și curînd toată lumea rîdea și se bucura de întîlnire.(în corelație cu „bucurie”) Să nu ne vie bucurie și veselie cînd vedem vrăjmășii noștri biruiți (VARL.). ◊ (în formule de urare și de salut) Râmîneți în veselie Ca Codreanu-n haiducie (POP.). ◊ Expr. Într-o veselie = fără a-și impune limite. A călătorit cît a vrut, într-o veselie. ◊ Fig. Priveliștile... par numai o veselie (IORGA). ♦ (la pl.) Gesturi, fapte, vorbe etc. care provoacă haz, amuzament etc. Al tău suflet, a ta minte or gusta veselii (ALECS.). ♦ Ext. Ceea ce constituie cauza, motivul unei veselii deosebite. Copilul era veselia casei. 2 Petrecere veselă cu mîncare și cu băutură, prilejuită de celebrarea unui eveniment festiv sau de o sărbătoare; chef, zaiafet. A ținut veselia trei zile și trei nopți (CR.). ♦ Spec. (înv., reg.) Nuntă. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<sl. veche веселнѥ.

VESELÍE, veselii, s. f. 1. Stare de bună dispoziție, de voioșie. ♦ Manifestare, comportare care reflectă această stare. 2. Petrecere veselă cu mâncare și cu băutură. – Din sl. veselije.

VESELÍE, (rar) veselii, s. f. 1. Stare de bună dispoziție, de voie bună (v. voioșie, bucurie); manifestare care dovedește bună dispoziție. Otilia fu de o veselie nebună. CĂLINESCU, E. O. I 87. Cu voi vin florile-n cîmpie Și nopțile cu poezie Și vînturi line, calde ploi, Și veselie. COȘBUC, P. I 91. Cînta de veselie de răsuna castelul tatălui ei. EMINESCU, N. 17. Am asistat prin vis la acea serbare care consacră 20 de ani de existență a societății voastre și am auzit glumele, veseliile, toasturile nenumărate. ALECSANDRI, S. 138. ◊ Loc. adv. (Învechit și popular) În veselie = cu bună dispoziție, cu voioșie, vesel. Pleca în veselie Pe frumoasa lui moșie. ALECSANDRI, P. P. 166. 2. (Concretizat) Persoană sau obiect care înveselește, care bucură. Anton Pann, Nănescu și Chiosea-fiul erau veselia grădinilor lui Deșliu, lui Pastă Breslea. GHICA, S. A. 67. 3. Petrecere (cu mîncare și băutură); ospăț, chef. În odaia cea mare veselia se încinsese iar... Lăutarii, ațîțați de logofăt, cîntau de zor. CAMIL PETRESCU, O. I 111. Trei rînduri de pahare în șir se serviră... Veselia creștea ca o furtună. MIRONESCU, S. A. 110. A ținut veselia trei zile și trei nopți. CREANGĂ, P. 102.

VESELÍE ~i f. 1) Stare de om vesel; voioșie. ◊ În ~ vesel; cu dispoziție bună. 2) Manifestare de om vesel. 3) Petrecere cu mâncare și băutură; chef. [G.-D. veseliei] /<sl. veselije

veselíe f. (vsl. veseliĭe, bg. veselie, sîrb. veselĭe, rus. vesélie, vesélĭe). Mare bucurie: l-a apucat veselia cînd a aflat. Chef, petrecere veselă: acolo era mare veselie cu lăutarĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

veselíe s. f., art. veselía, g.-d. art. veselíei; (manifestări) pl. veselíi, art. veselíile

veselíe s. f., art. veselía, g.-d. art. veselíei; (manifestări) pl. veselíi, art. veselíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VESELÍE s. 1. voioșie, (livr.) jovialitate, (înv.) veselitură. (Era de o ~ contaminantă.) 2. desfătare, petrecere, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. v. haz.

VESELIE s. 1. voioșie, (livr.) jovialitate, (înv.) veselitură. (Era de o ~ contaminantă.) 2. desfătare, petrecere, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. haz, umor. (Plin de ~.)

Veselie ≠ întristare, scârbă, tristețe

Intrare: veselie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veselie
  • veselia
plural
  • veselii
  • veseliile
genitiv-dativ singular
  • veselii
  • veseliei
plural
  • veselii
  • veseliilor
vocativ singular
plural

veselie

  • 1. (numai) singular Stare de bună dispoziție, de voioșie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: voioșie
    • 1.1. Otilia fu de o veselie nebună. CĂLINESCU, E. O. I 87.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Cu voi vin florile-n cîmpie Și nopțile cu poezie Și vînturi line, calde ploi, Și veselie. COȘBUC, P. I 91.
    • 1.3. Cînta de veselie de răsuna castelul tatălui ei. EMINESCU, N. 17.
  • 2. Manifestare, comportare care reflectă această stare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Am asistat prin vis la acea serbare care consacră 20 de ani de existență a societății voastre și am auzit glumele, veseliile, toasturile nenumărate. ALECSANDRI, S. 138.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adverbială învechit popular În veselie = cu bună dispoziție, cu voioșie.
      surse: DLRLC NODEX sinonime: vesel attach_file un exemplu
      exemple
      • Pleca în veselie Pe frumoasa lui moșie. ALECSANDRI, P. P. 166.
        surse: DLRLC
    • 2.2. concretizat Persoană sau obiect care înveselește, care bucură.
      exemple
      • Anton Pann, Nănescu și Chiosea-fiul erau veselia grădinilor lui Deșliu, lui Pană Breslea. GHICA, S. A. 67.
        surse: DLRLC
    • 2.3. Petrecere veselă cu mâncare și cu băutură.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: chef ospăț attach_file 3 exemple
      exemple
      • În odaia cea mare veselia se încinsese iar... Lăutarii, ațîțați de logofăt, cîntau de zor. CAMIL PETRESCU, O. I 111.
        surse: DLRLC
      • Trei rînduri de pahare în șir se serviră... Veselia creștea ca o furtună. MIRONESCU, S. A. 110.
        surse: DLRLC
      • A ținut veselia trei zile și trei nopți. CREANGĂ, P. 102.
        surse: DLRLC

etimologie: