14 definiții pentru verosimil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEROSÍMIL, -Ă, verosimili, -e, adj. Care pare real, care are o aparență de adevăr; posibil, plauzibil. – Din it. verosimile.

VEROSÍMIL, -Ă, verosimili, -e, adj. Care pare adevărat, cu aparență de realitate; posibil, plauzibil. – Din it. verosimile.

VEROSÍMIL, -Ă, verosimili, -e, adj. Care pare adevărat, apropiat de realitate; posibil, plauzibil. Tot ce plănuise autorul anonim, devenea verosimil. C. PETRESCU, 368. Oamenii în care el își întrupează anumite simțimînte și ciocnirea lor să fie verosimili, posibili. GHEREA, ST. CR. II 252. ◊ (Substantivat) Spectacolul pe care îl oferă din depărtare e un amestec de măreție și neverosimil. BOGZA, C. O. 160.

VEROSÍMIL, -Ă adj. Care pare adevărat, real; cu aparență de realitate; plauzibil, probabil, posibil. [< it. verosimile, cf. lat. verisimilis].

VEROSÍMIL, -Ă adj. care pare adevărat, real; plauzibil, posibil, probabil; (p. ext.) credibil. (< it. verosimile, lat. verisimilis)

VEROSÍMIL ~ă (~i, ~e) Care pare a fi adevărat și inspiră încredere; credibil; plauzibil. /<lat. verosimilis, it. verosimile

verisímil și verosímil (lat. verisimilis), asemenea cu adevăru, care pare a fi adevărat; it. verisimile și verosimile.[1]

  1. Definiție adăugată la sfârșitul dicționarului împreună cu alte îndreptări făcute de autor. — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verosímil adj. m., pl. verosímili; f. verosímilă, pl. verosímile

verosímil adj. m., pl. verosímili; f. sg. verosímilă, pl. verosímile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VEROSÍMIL adj. v. plauzibil.

VEROSIMIL adj. acceptabil, admisibil, credibil, plauzibil. (O explicație ~.)

Verosimil ≠ neverosimil

Intrare: verosimil
verosimil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verosimil
  • verosimilul
  • verosimilu‑
  • verosimilă
  • verosimila
plural
  • verosimili
  • verosimilii
  • verosimile
  • verosimilele
genitiv-dativ singular
  • verosimil
  • verosimilului
  • verosimile
  • verosimilei
plural
  • verosimili
  • verosimililor
  • verosimile
  • verosimilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

verosimil

  • 1. Care pare real, care are o aparență de adevăr.
    exemple
    • Tot ce plănuise autorul anonim, devenea verosimil. C. PETRESCU, 368.
      surse: DLRLC
    • Oamenii în care el își întrupează anumite simțimînte și ciocnirea lor să fie verosimili, posibili. GHEREA, ST. CR. II 252.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Spectacolul pe care îl oferă din depărtare e un amestec de măreție și neverosimil. BOGZA, C. O. 160.
      surse: DLRLC
      • comentariu Exemplul nu se referă la verosimil, ci la antonim.
        surse: dexonline

etimologie: