15 definiții pentru veros


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERÓS, -OÁSĂ, veroși, -oase, adj. (Livr.) Necinstit, suspect. – Din fr. véreux.

VERÓS, -OÁSĂ, veroși, -oase, adj. (Livr.) Necinstit, suspect. – Din fr. véreux.

veros, ~oa a [At: ALEXI, W. / Pl: ~oși, ~oase / E: fr vereux] 1 (D. oameni) Care face afaceri necinstite. 2 (Pex; d. înfățișarea, manifestările etc. oamenilor) Care trădează necinste. 3 (D. afaceri) Care este necinstit, suspect.

veros, -oa adj. 1 (despre oameni) Care face afaceri necinstite, suspecte. ♦ Ext. (despre manifestările, înfățișarea etc. ale oamenilor) Care trădează, exprimă necinste. Înfățișarea lui veroasă și impasibilă (KLOP.). 2 (despre afaceri) Care este necinstit, suspect. S-a remarcat prin afaceri veroase. • pl. -oși, -oase. / <fr. véreux.

VERÓS, -OÁSĂ, veroși, -oase, adj. (Despre afaceri) Bazat pe speculații imorale; (despre persoane) care face afaceri bazate pe speculații imorale. Un șir de întîmplări, de bancheri veroși, de oameni hrăpăreți, au hotărît de soarta acestei colonii. ANGHEL-IOSIF, C. L. 58.

VERÓS, -OÁSĂ adj. Care se ocupă cu afaceri necinstite; necinstit, suspect; stricat. [Cf. fr. véreux].

VERÓS, -OÁSĂ adj. care se ocupă cu afaceri necinstite, suspecte; imoral. (< fr. véreux)

VERÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care se ocupă cu afaceri necinstite. Avocat ~. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care trezește suspiciuni; care dă de bănuit; suspect; îndoielnic; dubios. Acțiune ~oasă. /<fr. vereux

veros a. fig. nedemn de încredere, foarte suspect: afacere veroasă.

verós, -oásă adj. (fr. véreux, vermănos, corupt, d. ver, verme). Care n’are caracter, care reduce toate la interes (la ban): om veros. Neonest, necinstit: afacerĭ veroase.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verós (livr.) adj. m., pl. veróși; f. veroásă, pl. veroáse

verós adj. m., pl. veróși; f. sg. veroásă, pl. veroáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERÓS adj. v. incorect, necinstit, necorect, neonest.

VERÓS adj. dubios, suspect. (Afaceri, speculații ~oase.)

VEROS adj. dubios, suspect. (Afaceri, speculații ~.)

veros adj. v. INCORECT. NECINSTIT. NECORECT. NEONEST.

Intrare: veros
veros adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veros
  • verosul
  • verosu‑
  • veroa
  • veroasa
plural
  • veroși
  • veroșii
  • veroase
  • veroasele
genitiv-dativ singular
  • veros
  • verosului
  • veroase
  • veroasei
plural
  • veroși
  • veroșilor
  • veroase
  • veroaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

veros

etimologie: