VERNISÁJ, vernisaje, s. n. 1. Faptul de a vernisa¹. 2. Deschidere oficială, inaugurare a unei expoziții de artă (în special de pictură). [Var.: verniságiu s. n.] – Din fr. vernissage.

VERNISÁJ, vernisaje, s. n. 1. Faptul de a vernisa¹. 2. Deschidere oficială, inaugurare a unei expoziții de artă (în special de pictură). [Var.: verniságiu s. n.] – Din fr. vernissage.

VERNISÁJ, vernisaje, s. n. Deschidere oficială, inaugurare a unei expoziții de artă. Ieri a avut loc vernisajul lui Seianu. CAMIL PETRESCU, T. II 68. (Și în forma vernisagiu) Simțea o irezistibilă atracție pentru toate evenimentele mondene: serate și premiere, recepții și vernisagii. C. PETRESCU, C. V. 177. – Variantă: verniságiu, vernisagii, s. n.

vernisáj s. n., pl. vernisáje

vernisáj s. n., pl. vernisáje

VERNISÁJ s. inaugurare, vernisare. (~ul expoziției.)

VERNISÁJ s.n. Acțiunea de a vernisa²; vernisare. 2. Deschidere a unei expoziții de pictură sau (p. ext.) de artă. [Var. vernisagiu s.n. / < fr. vernissage].

VERNISÁJ s. n. deschidere oficială a unei expoziții de artă. (< fr. vernissage)

VERNISÁJ ~e n. Deschidere oficială a unei expoziții de artă (în special de pictură). /<fr. vernissage

VERNISÁGIU s. n. v. vernisaj.

VERNISÁGIU s. n. v. vernisaj.

VERNISÁGIU s. n. v. vernisaj.

VERNISÁGIU s.n. v. vernisaj.

VERNISÁJ s. inaugurare, vernisare. (~ expoziției.)

vernisaj, vernisaje s. n. (prst.) actul dezvirginării, al deflorării; începerea vieții sexuale.