10 definiții pentru inaugurare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INAUGURÁRE, inaugurări, s. f. Acțiunea de a inaugura și rezultatul ei. – V. inaugura.

INAUGURÁRE, inaugurări, s. f. Acțiunea de a inaugura și rezultatul ei. – V. inaugura.

inaugurare sf [At: MAIORESCU, D. IV, 84 / Pl: ~rări / E: inaugura] 1 Deschidere solemnă a activității unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc. Si: (rar) inaugurat1 (1), (înv) inaugurație (1). 2 (Pgn) Marcare a începutului unei activități, unui domeniu Si: (rar) inaugurat1 (2), (înv) inaugurație (2). 3 (Spc) Dezvelire solemnă a unui monument Si: (rar) inaugurat1 (3), (înv) inaugurație (3).

INAUGURÁRE, inaugurări, s. f. Acțiunea de a inaugura; deschidere solemnă sau dare în folosință a unei construcții, a unei lucrări etc. Inaugurarea Teatrului Național în 1852 s-a făcut într-o atmosferă solemnă, dar fără prea mare trîmbițare, fără discursuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 328, 1/5. Dimineața, două inaugurări: linia dublă de descărcare a minereului a fost dată în folosință, iar furnalul ce stătuse stins zece ani a fost pus în mișcare. CĂLUGĂRU, O. P. 449. ♦ Dezvelirea unui monument. Culmea moftangiului savant: a-și comanda statua încă din viață și a prezida la inaugurarea ei. CARAGIALE, O. II 35. Am cea mai mare dorință de-a asista la inaugurarea statuii lui Ștefan cel Mare. ALECSANDRI, S. 129. – Pronunțat: -nau-.

INAUGURÁRE s.f. Acțiunea de a inaugura și rezultatul ei; deschidere; începere. [Pron. i-nau-. / < inaugura].

INAUGURÁRE ~ări f. 1) v. A INAUGURA. 2) Ceremonie prin care se inaugurează ceva (un așezământ, o instituție, o expoziție etc.). /v. a inaugura

*inaugurațiúne1 f. (lat. inaugurátio, -ónis). Acțiunea de a inaugura. Ceremonia acesteĭ acțiunĭ. – Și áție, dar maĭ des -áre.[1]

  1. 1. În original, greșit: inagurațiune. LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!inauguráre (i-nau-/in-au-) s. f., g.-d. art. inaugurắrii; pl. inaugurắri

inauguráre s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inaugurării; pl. inaugurări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INAUGURÁRE s. 1. deschidere, începere. (~ stagiunii.) 2. v. vernisaj. 3. v. dezvelire.

INAUGURARE s. 1. deschidere, începere. (~ stagiunii.) 2. vernisaj, vernisare. (~ expoziției.)

Intrare: inaugurare
inaugurare substantiv feminin
  • silabație: i-nau-, in-au-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inaugurare
  • inaugurarea
plural
  • inaugurări
  • inaugurările
genitiv-dativ singular
  • inaugurări
  • inaugurării
plural
  • inaugurări
  • inaugurărilor
vocativ singular
plural

inaugurare

  • 1. Acțiunea de a inaugura și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: deschidere începere 4 exemple
    exemple
    • Inaugurarea Teatrului Național în 1852 s-a făcut într-o atmosferă solemnă, dar fără prea mare trîmbițare, fără discursuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 328, 1/5.
      surse: DLRLC
    • Dimineața, două inaugurări: linia dublă de descărcare a minereului a fost dată în folosință, iar furnalul ce stătuse stins zece ani a fost pus în mișcare. CĂLUGĂRU, O. P. 449.
      surse: DLRLC
    • Culmea moftangiului savant: a-și comanda statua încă din viață și a prezida la inaugurarea ei. CARAGIALE, O. II 35.
      surse: DLRLC
    • Am cea mai mare dorință de-a asista la inaugurarea statuii lui Ștefan cel Mare. ALECSANDRI, S. 129.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi inaugura
    surse: DEX '09 DEX '98 DN