VERIF s. n. (în loc. adj. și adv.; în legătură cu felul de a așeza, a îndoi sau a croi o stofă) În verif = (așezat) în diagonală, pieziș. – Din bg. verev.

verif sn [At: CONV. LIT. XLV, 938 / V: (reg) ~ref, ~iu, ~reu / E: bg верев cf tc verev] 1-2 (În legătură cu felul de a așeza, a îndoi, a croi o stofă, o mătase etc.; îljv) În ~ (Așezat) în diagonală.

verif s.n. Loc.adj., adv. (în legătură cu felul de a așeza, de a îndoi sau de a croi o stofă) În verif = (așezat) în diagonală, pieziș. • și (reg.) veref s.n. /<bg. верев.

VERIF s. n. (În loc. adj. și adv.; în legătură cu felul de a așeza, a îndoi sau a croi o stofă) În verif = (așezat) în diagonală, pieziș. – Din bg. verev.

VERIF s. n. (Numai în loc. adv., în legătură cu felul de a așeza, a îndoi, a croi o stofă) În verif = în diagonală, pieziș.

VERIF s.n. În verif = pieziș, în diagonală față de firele unei țesături. [< engl. verify].

veríf, V. veref.

veref sn vz verif

vereu sn vz verif

veriu sn vz verif

veref s.n. v. verif.

veréf n., pl. urĭ (bg. na verev, sîrb. na hero, id.). Munt. În veref, diagonal, din colț în colț (la croit). – În Mold. și Munt. est și -if, în Arg. -éŭ.

veréŭ, V. veref.

!verif (în ~) loc. adj., loc. adv. (croială ~, a croi ~)

verif s. n.

verif s. n.

verif

verif s. n. – Curmeziș, oblicitate. – Var. veref. Bg. na verevŭ (Scriban).