veresie [At: (a. 1775) IORGA, S. D. XXII, 12 / V: (2, îrg) ~se (Pl: veresele), (2, reg) vele~, (2, îvr) ~sa (Pl: veresale) / Pl: ( 2, 5) ~ii / E: tc veresiye, veresi cf gr βερεσές] 1 av (Înv) Pe credit. 2 sf (Îrg) Credit (1). 3 sf (Fam; îlav) Pe (sau, îrg, în) ~ Pe datorie. 4 sf (Pex; îal) Gratis (1). 5 sf (Reg) Avere (4).

veresie s.f. (pop.; fam.) Credit. ◊ Loc.adv. Pe veresie = fără a primi banii imediat; ext. degeaba, gratis. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv., reg.) verese, velesie s.f. /<tc. veresiye.

VERESIE s. f. (Familiar) Credit. Nimeni nu mai avea un gologan... iar domnul Țudic trecuse peste puterile condicii lui de veresie. C. PETRESCU, R. DR. 160. ◊ Loc. adv. Pe (rar în sau cu) veresie = pe credit, pe datorie; p. ext. degeaba, gratis. Băutura o dădeau cîrciumarii, nici cu bani peșin, nici pe veresie și nici ca o filotimie dm partea lor. PAS, L. I 60. Mănîncă pe datorie, bea pe veresie. CARAGIALE, T. II 5.

veresie f. pop. credit: mănâncă pe datorie, bea pe veresie. [Turc. VERESI, negoț pe credit].

veresíe și (vechĭ) -sé (turc. veresiĭé, negoț pe credit; ngr. veresé [adv.]; bg. sîrb. veresija). Fam. Pe veresie, pe datorie, pe credit: a da pe veresie.

velesie sf vz veresie

veresa sf vz veresie

verese sf vz veresie

velesie s.f. v. veresie.

verese s.f. v. veresie.

!veresie (pop., fam.) s. f., g.-d. art. veresiei; pl. veresii, art. veresiile (desp. -si-i-)

veresie (pop., fam.) s. f., g.-d. veresii, art. veresiei

veresie s. f., art. veresia, g.-d. veresii, art. veresiei

veresie s. f. – Credit. – Mr. virise, megl. virisiiă. Tc. veresi (Șeineanu, II, 378; Lokotsch 2161; Ronzevalle 171), cf. ngr. βερεσέ, alb. veresie, bg., sb. veresija.

pe veresie expr. (pop.) 1. pe credit. 2. gratuit, pe gratis.

VERESIE s. v. credit, datorie.

veresie s. v. CREDIT. DATORIE.