VERESIE s. f. (Familiar) Credit. Nimeni nu mai avea un gologan... iar domnul Țudic trecuse peste puterile condicii lui de veresie. C. PETRESCU, R. DR. 160. ◊ Loc. adv. Pe (rar în sau cu) veresie = pe credit, pe datorie; p. ext. degeaba, gratis. Băutura o dădeau cîrciumarii, nici cu bani peșin, nici pe veresie și nici ca o filotimie dm partea lor. PAS, R. I 60. Mănîncă pe datorie, bea pe veresie. CARAGIALE, T. II 5.