15 definiții pentru verdict
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VERDICT, verdicte, s. n. 1. (Jur.; în statele în care jurații intră în organizarea instanțelor penale) Părere a juraților asupra vinovăției sau nevinovăției acuzatului, pe baza căreia se pronunță hotărârea de către instanța penală; p. ext. hotărâre dată pe baza acestei păreri. ♦ P. gener. sentință judecătorească. 2. Fig. Hotărâre, opinie definitivă, care nu admite contrazicere. – Din fr. verdict.
verdict sn [At: MAIORESCU, D. I, 61 / Pl: ~e / E: fr verdict] 1 (În organizarea judecătorească a unor state) Răspuns dat de jurați asupra vinovăției sau nevinovăției unui acuzat, pe baza căruia se pronunță sentința. 2 (Pex) Sentința unei curți cu jurați. 3 (Pgn) Sentință judecătorească. 4 (Pan) Opinie pronunțată de o autoritate legitimă. 5 (Pan) Decizie irevocabilă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verdict s.n. 1 (jur.; în organizarea judecătorească a unor state) Opinie a juraților asupra vinovăției sau nevinovăției unui acuzat, pe baza căreia se pronunță sentința. ♦ Ext. Sentință a unei curți de jurați. ♦ Gener. Sentință judecătorească (definitivă). 2 Fig. Decizie, opinie, apreciere definitivă (care nu admite contrazicere). O timiditate îl cuprinde atunci cînd așteaptă verdictul publicului (OPR.). 3 Ext. Judecată, apreciere, hotărîre care are loc în urma unui concurs. După examinarea candidatului, verdictul i-a fost favorabil. • pl. -e. /<fr., engl. verdict; cf. lat. vēre „adevărat”, dictum „spus”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VERDICT, verdicte, s. n. 1. (În organizarea judecătorească a unor state) Răspuns dat de jurați în legătură cu vinovăția sau nevinovăția unui acuzat și pe baza căruia se pronunță sentința; p. ext. sentința unei curți cu jurați; p. gener. sentință judecătorească. 2. Fig. Hotărâre, opinie definitivă, care nu admite contrazicere. – Din fr. verdict.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
VERDICT, verdicte, s. n. 1. (În vechea organizare judecătorească) Răspuns dat de jurați în legătură cu vinovăția sau nevinovăția unui acuzat; p. ext. sentința unei curți cu jurați. 2. Fig. Părere, hotărîre (care nu admite contrazicere). Morarul poposi atent, așteptînd verdictul unuia mai înțelept decît el. SADOVEANU, M. C. 136. Estetica... dă chiar legi și principii în virtutea cărora critica poate să pronunțe verdicte estetice. GHEREA, ST. CR. II 35. Ne...deterăm verdictul asupra probelor de traducțiuni din Erodot. ODOBESCU, S. II 493.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VERDICT s.n. 1. Răspuns dat de juriu în legătură cu culpabilitatea unui inculpat. 2. Judecată care are loc în urma unui concurs. 3. Hotărîre, judecată (definitivă). [Pl. -te, -turi. / < fr., engl. verdict, cf. lat. vere – adevărat, dictum – spus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VERDICT s. n. 1. răspuns dat de juriu în legătură cu culpabilitatea unui inculpat. 2. judecată care are loc în urma unui concurs. 3. hotărâre, judecată (definitivă). (< fr. verdict)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VERDICT ~e n. 1) jur. Hotărâre a unei instanțe judecătorești asupra vinovăției acuzatului, dată pe baza deliberării juraților. ~ de culpabilitate. ~ de achitare. 2) fig. Hotărâre decisivă a unei autorități care nu admite contraziceri. /<fr. verdict
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verdict n. 1. Jur. declarațiunea juriului, rezultatul deliberațiunii sale; 2. fig. opiniune dată într’o materie oarecare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*verdíct n., pl. e (fr. verdict, d. engl. verdict, care vine d. vfr. veir dit, adevărata zisă, adevărata vorbă, și modificat după lat. dictum, vorbă). Sentența unuĭ juriŭ: verdictu juraților.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
verdict s. n., pl. verdicte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
verdict s. n., pl. verdicte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verdict s. n., pl. verdicte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VERDICT s. 1. v. sentință. 2. v. apreciere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VERDICT s. 1. (JUR.) decizie, hotărîre, sentință, (rar) judecată, (înv.) județ, lege, proces. (~ într-un litigiu.) 2. apreciere, aviz, judecată, opinie, părere. (Așteptăm cu nerăbdare ~ publicului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DN | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verdict, verdictesubstantiv neutru
- 1. (În statele în care jurații intră în organizarea instanțelor penale) Părere a juraților asupra vinovăției sau nevinovăției acuzatului, pe baza căreia se pronunță hotărârea de către instanța penală. DEX '09 DLRLC DN
- Verdict de culpabilitate. Verdict de achitare. NODEX
- 1.1. Hotărâre dată pe baza acestei păreri. DEX '09
- 1.2. Sentință judecătorească. DEX '09 DLRLC
-
- 2. Judecată care are loc în urma unui concurs. DN
- 3. Hotărâre, opinie definitivă, care nu admite contrazicere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Morarul poposi atent, așteptînd verdictul unuia mai înțelept decît el. SADOVEANU, M. C. 136. DLRLC
- Estetica... dă chiar legi și principii în virtutea cărora critica poate să pronunțe verdicte estetice. GHEREA, ST. CR. II 35. DLRLC
- Ne... deterăm verdictul asupra probelor de traducțiuni din Erodot. ODOBESCU, S. II 493. DLRLC
-
etimologie:
- verdict DEX '09 DEX '98 DN