13 definiții pentru verdict


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERDÍCT, verdicte, s. n. 1. (Jur.; în statele în care jurații intră în organizarea instanțelor penale) Părere a juraților asupra vinovăției sau nevinovăției acuzatului, pe baza căreia se pronunță hotărârea de către instanța penală; p. ext. hotărâre dată pe baza acestei păreri. ♦ P. gener. sentință judecătorească. 2. Fig. Hotărâre, opinie definitivă, care nu admite contrazicere. – Din fr. verdict.

verdict sn [At: MAIORESCU, D. I, 61 / Pl: ~e / E: fr verdict] 1 (În organizarea judecătorească a unor state) Răspuns dat de jurați asupra vinovăției sau nevinovăției unui acuzat, pe baza căruia se pronunță sentința. 2 (Pex) Sentința unei curți cu jurați. 3 (Pgn) Sentință judecătorească. 4 (Pan) Opinie pronunțată de o autoritate legitimă. 5 (Pan) Decizie irevocabilă.

VERDÍCT, verdicte, s. n. 1. (În organizarea judecătorească a unor state) Răspuns dat de jurați în legătură cu vinovăția sau nevinovăția unui acuzat și pe baza căruia se pronunță sentința; p. ext. sentința unei curți cu jurați; p. gener. sentință judecătorească. 2. Fig. Hotărâre, opinie definitivă, care nu admite contrazicere. – Din fr. verdict.

VERDÍCT, verdicte, s. n. 1. (În vechea organizare judecătorească) Răspuns dat de jurați în legătură cu vinovăția sau nevinovăția unui acuzat; p. ext. sentința unei curți cu jurați. 2. Fig. Părere, hotărîre (care nu admite contrazicere). Morarul poposi atent, așteptînd verdictul unuia mai înțelept decît el. SADOVEANU, M. C. 136. Estetica... dă chiar legi și principii în virtutea cărora critica poate să pronunțe verdicte estetice. GHEREA, ST. CR. II 35. Ne...deterăm verdictul asupra probelor de traducțiuni din Erodot. ODOBESCU, S. II 493.

VERDÍCT s.n. 1. Răspuns dat de juriu în legătură cu culpabilitatea unui inculpat. 2. Judecată care are loc în urma unui concurs. 3. Hotărâre, judecată (definitivă). [Pl. -te, -turi. / < fr., engl. verdict, cf. lat. vere – adevărat, dictum – spus].

VERDÍCT s. n. 1. răspuns dat de juriu în legătură cu culpabilitatea unui inculpat. 2. judecată care are loc în urma unui concurs. 3. hotărâre, judecată (definitivă). (< fr. verdict)

VERDÍCT ~e n. 1) jur. Hotărâre a unei instanțe judecătorești asupra vinovăției acuzatului, dată pe baza deliberării juraților. ~ de culpabilitate. ~ de achitare. 2) fig. Hotărâre decisivă a unei autorități care nu admite contraziceri. /<fr. verdict

verdict n. 1. Jur. declarațiunea juriului, rezultatul deliberațiunii sale; 2. fig. opiniune dată într’o materie oarecare.

*verdíct n., pl. e (fr. verdict, d. engl. verdict, care vine d. vfr. veir dit, adevărata zisă, adevărata vorbă, și modificat după lat. dictum, vorbă). Sentența unuĭ juriŭ: verdictu juraților.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERDÍCT s. 1. v. sentință. 2. v. apreciere.

VERDICT s. 1. (JUR.) decizie, hotărîre, sentință, (rar) judecată, (înv.) județ, lege, proces. (~ într-un litigiu.) 2. apreciere, aviz, judecată, opinie, părere. (Așteptăm cu nerăbdare ~ publicului.)

Intrare: verdict
verdict1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verdict
  • verdictul
  • verdictu‑
plural
  • verdicte
  • verdictele
genitiv-dativ singular
  • verdict
  • verdictului
plural
  • verdicte
  • verdictelor
vocativ singular
plural
verdict2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verdict
  • verdictul
  • verdictu‑
plural
  • verdicturi
  • verdicturile
genitiv-dativ singular
  • verdict
  • verdictului
plural
  • verdicturi
  • verdicturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

verdict

  • 1. științe juridice (În statele în care jurații intră în organizarea instanțelor penale) Părere a juraților asupra vinovăției sau nevinovăției acuzatului, pe baza căreia se pronunță hotărârea de către instanța penală.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Verdict de culpabilitate. Verdict de achitare.
      surse: NODEX
  • 2. Judecată care are loc în urma unui concurs.
    surse: DN
  • 3. figurat Hotărâre, opinie definitivă, care nu admite contrazicere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Morarul poposi atent, așteptînd verdictul unuia mai înțelept decît el. SADOVEANU, M. C. 136.
      surse: DLRLC
    • Estetica... dă chiar legi și principii în virtutea cărora critica poate să pronunțe verdicte estetice. GHEREA, ST. CR. II 35.
      surse: DLRLC
    • Ne... deterăm verdictul asupra probelor de traducțiuni din Erodot. ODOBESCU, S. II 493.
      surse: DLRLC

etimologie: