VERDICT, verdicte, s. n. 1. (În vechea organizare judecătorească) Răspuns dat de jurați în legătură cu vinovăția sau nevinovăția unui acuzat; p. ext. sentința unei curți cu jurați. 2. Fig. Părere, hotărîre (care nu admite contrazicere). Morarul poposi atent, așteptînd verdictul unuia mai înțelept decît el. SADOVEANU, M. C. 136. Estetica... dă chiar legi și principii în virtutea cărora critica poate să pronunțe verdicte estetice. GHEREA, ST. CR. II 35. Ne...deterăm verdictul asupra probelor de traducțiuni din Erodot. ODOBESCU, S. II 493.