verdict s.n. 1 (jur.; în organizarea judecătorească a unor state) Opinie a juraților asupra vinovăției sau nevinovăției unui acuzat, pe baza căreia se pronunță sentința. ♦ Ext. Sentință a unei curți de jurați. ♦ Gener. Sentință judecătorească (definitivă). 2 Fig. Decizie, opinie, apreciere definitivă (care nu admite contrazicere). O timiditate îl cuprinde atunci cînd așteaptă verdictul publicului (OPR.). 3 Ext. Judecată, apreciere, hotărîre care are loc în urma unui concurs. După examinarea candidatului, verdictul i-a fost favorabil. • pl. -e. /<fr., engl. verdict; cf. lat. vēre „adevărat”, dictum „spus”.