2 intrări

Articole pe această temă:

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENTÍL, ventile, s. n. Piesă care servește ca organ de închidere a unei supape. [Pl. și: ventiluri] – Din germ. Ventil.

VENTÍL, ventile, s. n. Piesă care servește ca organ de închidere a unei supape. [Pl. și: ventiluri] – Din germ. Ventil.

ventil sn [At: IC. LUM. (1840), 361/12 / Pl: ~e, ~uri / E: ger Ventil] 1 (Teh) Dispozitiv cu care se reglează închiderea sau deschiderea unui orificiu de trecere pentru lichide și gaze Si: registru, sertar, șuber. 2 (Teh; îs) ~ de siguranță Supapă de siguranță. 3 (Spc) Dispozitiv de închidere a valvei unei camere de cauciuc (la bicicletă, la automobil etc.).

VENTÍL, ventile, s. n. Supapă. ♦ Valvă cu supapă. Conductele comunică prin ventile și robinete. BOGZA, A. Î. 30. ◊ Ventil de siguranță = supapă de siguranță, v. supapă (1). ♦ Dispozitiv de închidere a valvei unei camere de cauciuc (la bicicletă, automobil etc.).

VENTÍL s.n. 1. Supapă. 2. Diodă redresoare. [Pl. -le, -luri. / < germ. Ventil].

VENTÍL s. n. 1. piesă servind pentru închiderea unei valve. ◊ mecanism care deschide tuburile unui instrument de suflat de alamă, lungind coloana de aer și având ca efect modificarea înălțimii sunetelor. 2. diodă redresoare. (< germ. Ventil)

VENTÍL ~e n. tehn. (la unele aparate sau mașini) Dispozitiv care servește ca organ de închidere și deschidere a unui orificiu prin care circulă un fluid; supapă. /<germ. Ventil

*ventíl n., pl. urĭ (germ. ventil, d. lat. ventus, vînt). Supapă, válvulă, răsuflătoare. V. clapă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ventíl s. n., pl. ventíle

ventíl s. n., pl. ventíle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VENTÍL s. (TEHN.) 1. supapă, (pop.) răsuflătoare. (~ al unei valve.) 2. v. registru.

VENTIL s. (TEHN.) 1. supapă, (pop.) răsuflătoare. (~ al unei valve.) 2. registru, sertar, șuber. (~ la o conductă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ventíl (ventiluri), s. n. – Valvă de închidere a unei supape. Germ. Ventil.Der. ventila, vb. ( a aera), din fr. ventiler; ventilator, s. n., din fr. ventilateur; ventilați(un)e, s. f., din fr. ventilation.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ventil (germ. Zylinder- sau Drehventil), mecanism de modificare a lungimii tubului unui instrument* de suflat de alamă, având ca efect modificarea înălțimii (2) sunetelor. Inventat în 1813 de către Blühmel, mecanismul de v. a făcut posibilă înlocuirea instr. naturale* (corni, trp.) prin instr. cromatice*. Aceste instr. sunt prevăzute cu cel puțin trei v. (uneori cu patru, în funcție de varianta de fabricație). Sistemul de v. este înglobat în tubul (tuburile) instr. și funcționează la apăsarea unei clape (3) care mișcă circular un cilindru din interiorul tubului. Acest cilindru, prevăzut cu două orificii transversale, lasă aerul să pătrundă în „cotul” suplimentar al tubului, închizând totodată calea de dinainte a coloanei de aer (când clapa nu era apăsată și cilindrul deconectat). Prin acționarea primului v., coloana de aer se lungește, coborând sunetul cu un ton* întreg; al doilea v. coboară sunetul cu un semiton*; al treilea v. coboară sunetul cu o terță* mică. Prin combinarea acțiunii v. (apăsarea simultană a 2 sau 3 clape) se obțin și alte modificări ale înălțimilor. Schematic: 1-ul v.; ton întreg: 2-lea v.: semiton; 3-lea v.: terță mică (1 1/2 ton); 1-ul și al 2-lea v.: 1 1/2 ton; 1-ul și al 3-lea v.: 2 1/2 tonuri; 2-lea și al 3-lea v.: 2 tonuri întregi; 1-ul, al 2-lea și al 3-lea v.: 3 tonuri întregi. O variantă mai nouă de v. este pistonul*.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Ventil, -ă v. Vînt II 1, 2.

Intrare: Ventil
Ventil nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ventil
Intrare: ventil
ventil1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ventil
  • ventilul
  • ventilu‑
plural
  • ventile
  • ventilele
genitiv-dativ singular
  • ventil
  • ventilului
plural
  • ventile
  • ventilelor
vocativ singular
plural
ventil2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ventil
  • ventilul
  • ventilu‑
plural
  • ventiluri
  • ventilurile
genitiv-dativ singular
  • ventil
  • ventilului
plural
  • ventiluri
  • ventilurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ventil

  • 1. Piesă care servește ca organ de închidere a unei supape.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • surse: DLRLC DN
    • 1.2. Valvă cu supapă.
      exemple
      • Conductele comunică prin ventile și robinete. BOGZA, A. Î. 30.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Ventil de siguranță = supapă de siguranță,
      surse: DLRLC
    • 1.4. Dispozitiv de închidere a valvei unei camere de cauciuc (la bicicletă, automobil etc.).
      surse: DLRLC
    • 1.5. Mecanism care deschide tuburile unui instrument de suflat de alamă, lungind coloana de aer și având ca efect modificarea înălțimii sunetelor.
      surse: MDN '00
  • 2. Diodă redresoare.
    surse: DN

etimologie: