21 de definiții pentru vegetație vegetațiune (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEGETÁȚIE, vegetații, s. f. 1. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, zonă, țară etc., distribuite și asociate după anumite condiții naturale; mulțime de plante. ♦ Creștere, dezvoltare și întreținere a vieții unei plante. 2. Excrescență care se formează, se dezvoltă pe corpul omului sau al animalelor; polip. [Var.: vegetațiúne s. f.] – Din fr. végétation, lat. vegetatio, -onis.

vegetație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (asr) ~iune, (înv) veghet~, (îvr) ~tăciune / Pl: ~ii / E: fr vegetation, lat vegetatio, -onis cf ger Vegetation] 1 Proces de dezvoltare și de întreținere a plantelor Si: (rar) vegetare (1). 2 (Îla) De ~ Care determină sau face posibil procesul de dezvoltare și de întreținere a plantelor. 3 Totalitatea plantelor care cresc și se dezvoltă într-o anumită regiune, zonă, țară etc., distribuite și asociate după anumite condiții naturale Si: (îrg) verde (71). 4 (Csc) Mulțime de plante Si: (îrg) verde (72). 5 (Med) Excrescență care se dezvoltă pe piele sau pe mucoase Si: polip. 6 (Med; lpl; șîs ~ii adenoide) Hipertrofie a amigdalelor faringiene la copil, însoțite în general de tulburări respiratorii și de infecții frecvente. 7-9 (Îdt) Vegetare (2-4).

vegetație s.f. 1 Totalitatea plantelor și a fitocenozelor care cresc și se dezvoltă într-o anumită regiune, zonă, țară etc. ◊ Fig. E o adevărată vegetație tropicală de talente (PÂRV.). ♦ Ansamblu de plante distribuite pe suprafața globului în funcție de factorii ecologici și de necesitățile de trai. ◊ Etaj de vegetație v. etaj. Vegetație palustră v. palustra. ♦ Restr. Verdeață. Pe cîmpie era multă vegetație. 2 (Proces de) creștere, de dezvoltare și de întreținere a vieții unei plante; vegetare. ◊ Loc.adj. De vegetație = care determină sau face posibil procesul de creștere, de dezvoltare și de întreținere a plantelor. Un teren care-și refăcuse oarecum toată forța lui primitivă de vegetație (CONST.). 3 (med.; mai ales la pl.) Tumoare (benignă) care se dezvoltă pe piele sau pe mucoase; polip. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) vegetațiune, veghetație s.f. /<fr. végétation, lat. vegetatĭo, -onis; cf. germ. Vegetation.

VEGETÁȚIE, vegetații, s. f. 1. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, zonă, țară etc., distribuite și asociate după anumite condiții naturale; mulțime de plante. 2. Excrescență care se formează, se dezvoltă pe corpul omului sau al animalelor; polip. [Var.: vegetațiúne s. f.] – Din fr. végétation, lat. vegetatio, -onis.

VEGETÁȚIE, vegetații, s. f. 1. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, dintr-un mediu etc.; mulțime de plante. V. floră. Un brîu larg de vegetație curge, ca un bogat fluviu verde, prin mijlocul ogoarelor. BOGZA, C. O. 152. Vegetația era parcă ștearsă, cu adevărat decolorată de un soare necruțător. CAMIL PETRESCU, N. 90. Singura vegetație ce se prezintă ochilor consistă în niște tufe de palmieri pitici, ce actiper colnicii și unde nu se aude nici o ciripire de pasere. ALECSANDRI, O. 346. 2. (Biol.) Creșterea, dezvoltarea și întreținerea vieții unei plante. Perioadă de vegetație. 3. (Med.) Nume dat unor excrescențe care se dezvoltă pe corpul omului sau al animalelor; polipi. Tumoarea a început dinspre baza limbii sub forma unei vegetații de volumul unui bob de mazăre. PARHON, O. A. I 179. – Variantă: vegetațiúne (MACEDONSKI, O. IV 132) s. f.

VEGETÁȚIE s.f. 1. Creșterea, dezvoltarea unei plante; totalitatea funcțiilor care permit dezvoltarea unei plante. 2. Totalitatea arborilor și a plantelor (dintr-o regiune, dintr-o țară etc.). 3. (Med.) Excrescență patologică care se formează la suprafața unui organ. [Gen. -iei, var. vegetațiune s.f. / < fr. végétation, lat. med. vegetatio].

VEGETÁȚIE s. f. 1. creștere, dezvoltare a plantelor; totalitatea funcțiilor care permit dezvoltarea unei plante. 2. totalitatea plantelor și a fitocenozelor care populează un anumit teritoriu. 3. (med.; pl.) excrescențe patologice care se formează la suprafața unui organ. (< fr. végétation, lat. vegetatio)

VEGETÁȚIE ~i f. Ansamblul plantelor care cresc pe glob sau într-o anumită regiune a lui. ~ tropicală. 2) Dezvoltarea, viața plantelor. 3) med. Excrescență patologică cărnoasă pe suprafața unei mucoase; polip. ~ nazală. [G.-D. vegetației; Sil. -ți-e] /<fr. végétation, lat. vegetatio, ~onis

VEGETAȚIÚNE s. f. v. vegetație.

vegetațiune s.f. v. vegetație.

veghetație s.f. v. vegetație.

VEGETAȚIÚNE s. f. v. vegetație.

VEGETAȚIÚNE s. f. v. vegetație.

VEGETAȚIÚNE s.f. v. vegetație.

vegetați(un)e f. 1. acțiunea de a vegeta; 2. desvoltarea vegetalelor; 3. fig. starea celui ce duce o vieață inertă, obscură; 4. (colectiv) arbori, plante: o vegetațiune puternică.

*vegetațiúne f. (mlat. vegetátio, -ónis). Acțiunea de a vegeta (o plantă care merge bine, un om care trăĭește retras orĭ o duce greŭ). Verdeață (plante, copacĭ): exuberanta vegetațiune tropică. Med. Crescătură, excrescență (în nas, gît saŭ urechĭ). – Și -áție. V. polip.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vegetáție (-ți-e) s. f., art. vegetáția (-ți-a), g.-d. art. vegetáției; pl. vegetáții, art. vegetáțiile (-ți-i-)

vegetáție s. f. (sil. -ți-e), art. vegetáția (sil. -ți-a), g.-d. art. vegetáției; pl. vegetáții, art. vegetáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VEGETÁȚIE s. 1. (BOT.) înveliș vegetal. 2. (BOT.) v. floră. 3. v. verdeață. 4. v. creștere.

arată toate definițiile

Intrare: vegetație
vegetație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vegetație
  • vegetația
plural
  • vegetații
  • vegetațiile
genitiv-dativ singular
  • vegetații
  • vegetației
plural
  • vegetații
  • vegetațiilor
vocativ singular
plural
vegetațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vegetațiune
  • vegetațiunea
plural
  • vegetațiuni
  • vegetațiunile
genitiv-dativ singular
  • vegetațiuni
  • vegetațiunii
plural
  • vegetațiuni
  • vegetațiunilor
vocativ singular
plural

vegetație vegetațiune

  • 1. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, zonă, țară etc., distribuite și asociate după anumite condiții naturale; mulțime de plante.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Un brîu larg de vegetație curge, ca un bogat fluviu verde, prin mijlocul ogoarelor. BOGZA, C. O. 152.
      surse: DLRLC
    • Vegetația era parcă ștearsă, cu adevărat decolorată de un soare necruțător. CAMIL PETRESCU, N. 90.
      surse: DLRLC
    • Singura vegetație ce se prezintă ochilor consistă în niște tufe de palmieri pitici, ce acoper colnicii și unde nu se aude nici o ciripire de pasere. ALECSANDRI, O. 346.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Creștere, dezvoltare și întreținere a vieții unei plante.
      surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Perioadă de vegetație.
        surse: DLRLC
  • 2. Excrescență care se formează, se dezvoltă pe corpul omului sau al animalelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: polip (s.m.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Tumoarea a început dinspre baza limbii sub forma unei vegetații de volumul unui bob de mazăre. PARHON, O. A. I 179.
      surse: DLRLC

etimologie: