3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEGETÁ, vegetez, vb. I. Intranz. 1. (Despre plante) A trăi, a crește, a se dezvolta. 2. Fig. (Despre oameni) A trăi fără a realiza nimic, a duce o viață obscură, lipsită de activitate. – Din fr. végéter, lat. vegetare.

VEGETÁ, vegetez, vb. I. Intranz. 1. (Despre plante) A trăi, a crește, a se dezvolta. 2. Fig. (Despre oameni) A trăi fără a realiza nimic, a duce o viață obscură, lipsită de activitate. – Din fr. végéter, lat. vegetare.

vegeta vi [At: HELIADE, O. I. 365 / Pzi: ~tez,3 (înv) vegetă / E: fr végéter, lat vegetare, it vegetare] 1 (D. plante) A se dezvolta (4). 2 (D. oameni) A trăi fără a realiza ceva (important). 3 A avea o viață inactivă. 4 A duce o existență mediocră, obscură, fără perspective. 7 (Sst; sens etimologic, d. oameni) A avea funcții biologice asemănătoare cu acelea ale plantelor.

vegeta vb.I. intr. 1 (despre plante) A trăi, a crește, a se dezvolta. 2 Fig. (despre oameni) A duce o viață obscură, lipsită de activitate, de perspective; a trăi fară a realiza nimic, fară a avea o activitate dinamică. La adînci bătrînețe vegetează într-un ungher (CAR.). ◊ Ext. Bizanțul a vegetat timp îndelungat sub stăpînirea turcească (HEL.). ◊ Fig. Unele cuvinte au ieșit din circulație, după ce au vegetat cîtva timp (PER.) • prez.ind -ez. /<fr. végéter, it. vegetare lat. vegetare.

VEGETÁ, vegetez, vb. I. Intranz. 1. (Despre plante) A trăi, a crește, a se dezvolta. În iunie și iulie soarele copleșitor calcinează iarba. Vînturi puternice usucă plantațiile; rediurile abia vegetează. SADOVEANU, E. 94. 2. (Despre persoane) A trăi fără a realiza nimic; a duce o viață obscură, lipsită de perspective. V. lîncezi. Mulțimea nu poate trăi fără conducători sau ajunge să vegeteze într-o viață animalică. REBREANU, R. I 82. Locotenentul Klaps... era așa de leneș, că toată ziua vegeta dormind. BART, E. 199.

VEGETÁ vb. I. intr. 1. (Despre plante) A trăi, a crește. 2. (Fig.; despre oameni) A trăi fără a realiza nimic, fără a avea o activitate dinamică. [< fr. végéter, cf. lat. vegetare].

VEGETÁ vb. intr. 1. (despre plante) a trăi, a crește. 2. (fig.; despre oameni) a trăi fără a realiza nimic, fără a avea o activitate dinamică. (< fr. végéter, lat. vegetare)

A VEGETÁ ~éz intranz. 1) (despre plante) A se afla în proces de vegetație. 2) fig. (despre persoane) A duce o viață lipsită de interes și de activitate. /<fr. végéter

vegetà v. 1. a se nutri și crește (vorbind de vegetale); 2. fig. a trăi în inacțiune sau într’o stare mizeră.

veget, ~ă a [At: MAIOR, P. 99/22 / V: veghet / Pl: ~eți, ~e / E: lat vegetus, -a] (Ltî) 1-2 Viguros (1-2).

*vegetéz v. intr. (lat. végeto, -áre, a vivifica d. végetus, viguros, derivat d. vegére, a fi vioĭ; fr. végéter). Cresc, mă dezvolt (vorbind de plante). Fig. Trăĭesc nemișcat, obscur, retras, uĭtat orĭ în mizerie: a vegeta într’o bĭată slujbă. V. lîncezesc, puchinesc, huzuresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vegetá (a ~) vb., ind. prez. 3 vegeteáză

vegetá vb., ind. prez. 1 sg. vegetéz, 3 sg. și pl. vegeteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VEGETÁ vb. v. lâncezi, stagna.

VEGETA vb. a crește, a se dezvolta, a trăi. (Ciupercile ~ în sol bogat.)

VÉGET adj. v. deștept, neadormit, treaz, vesel, voios.

veget adj. v. DEȘTEPT. NEADORMIT. TREAZ. VESEL. VOIOS.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Dietes vegeta (L.) N. E. Br. (syn. D. irioides Sw.; Moraea iridioides L.). Specie ce înflorește iul.-aug. Flori albe (cca 5 cm diametru) cu pete galbene sau maronii pe petalele exterioare, pe un peduncul înalt de cca 55 cm, cu multe frunze mici.

Intrare: vegeta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vegeta
  • vegetare
  • vegetat
  • vegetatu‑
  • vegetând
  • vegetându‑
singular plural
  • vegetea
  • vegetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vegetez
(să)
  • vegetez
  • vegetam
  • vegetai
  • vegetasem
a II-a (tu)
  • vegetezi
(să)
  • vegetezi
  • vegetai
  • vegetași
  • vegetaseși
a III-a (el, ea)
  • vegetea
(să)
  • vegeteze
  • vegeta
  • vegetă
  • vegetase
plural I (noi)
  • vegetăm
(să)
  • vegetăm
  • vegetam
  • vegetarăm
  • vegetaserăm
  • vegetasem
a II-a (voi)
  • vegetați
(să)
  • vegetați
  • vegetați
  • vegetarăți
  • vegetaserăți
  • vegetaseți
a III-a (ei, ele)
  • vegetea
(să)
  • vegeteze
  • vegetau
  • vegeta
  • vegetaseră
Intrare: Dietes vegeta
compus
  • Dietes vegeta
Intrare: veget
veget adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veget
  • vegetul
  • vegetu‑
  • vegetă
  • vegeta
plural
  • vegeți
  • vegeții
  • vegete
  • vegetele
genitiv-dativ singular
  • veget
  • vegetului
  • vegete
  • vegetei
plural
  • vegeți
  • vegeților
  • vegete
  • vegetelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vegeta

  • 1. (Despre plante) A se dezvolta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: crește trăi attach_file un exemplu
    exemple
    • În iunie și iulie soarele copleșitor calcinează iarba. Vînturi puternice usucă plantațiile; rediurile abia vegetează. SADOVEANU, E. 94.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre oameni) A trăi fără a realiza nimic, a duce o viață obscură, lipsită de activitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: lâncezi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mulțimea nu poate trăi fără conducători sau ajunge să vegeteze într-o viață animalică. REBREANU, R. I 82.
      surse: DLRLC
    • Locotenentul Klaps... era așa de leneș, că toată ziua vegeta dormind. BART, E. 199.
      surse: DLRLC

etimologie: