variere sf [At: POLIZU / P: ~ri-e~ / V: (asr) ~iare / Pl: ~ri / E: varia³] 1 Schimbare a naturii unui lucru. 2 Variație (9). 3 Trecere prin modificări succesive sau alternative. 4 Atribuire a unor valori diferite unor mărimi, cantități etc. 5 Transformare melodică, ritmică, armonică etc. a unor teme, motive muzicale, mentinând elementele caracteristice fundamentale ale acestora. 6 Fluctuație (1). 7 Diferențiere (în funcție de anumiți factori). 8 Indicare de valori fluctuante de către aparatele de măsură.

variere s.f. Acțiunea de a varia și rezultatul ei. • sil. -ri-e-. pl. -i. /v. varia.

varia¹ sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 18 / Pl: ~ii / E: ngr βαρεῖα] (Înv) Accent grav.

varia² si [At: AN. IST. NAȚ. I, 336 / P: ~ri-a / E: fr varia] 1 Culegere de scrieri diverse și, de obicei, de mică întindere Si: varietăți Vz varietate (6). 2 Rubrică a unei publicații periodice, care cuprinde articole scurte, note, informații etc., având conținut variat Si: varietăți Vz varietate (5).

variare sf vz variere

varia¹ s.f. Accent grav în alfabetul chirilic. • pl. -ii. /<ngr. βαρεία.

varia² subst. invar. 1 Culegere bibliografică de scrieri (mărunte) diferite. 2 Rubrică a unei publicații periodice în care se tipăresc articole scurte, note mărunte, informații etc. cu conținut variat; varietăți. /<fr. varia, lat. varia, s.n. pl. de la adj. varĭus, -a, -um „diferit”.

VARIA², variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3.Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare.

VARIA vb. I. 1. intr. A avea, a prezenta deosebiri, variație; a se deosebi. 2. tr. A schimba, a da o formă diferită. [Pron. -ri-a., p. i., 3,6 -iază, 5 -iați, ger. -iind, part. -iat. / < fr. varier, cf. lat. variare].

VARIA² vb. I. intr. 1. a prezenta deosebiri, variație; a se deosebi. 2. (mar.; despre mărimi, cantități) a-și schimba valoarea în raport cu altele (constante). II. tr. a schimba, a da o formă diferită. (< fr. varier, lat. variare)

A VARIA ~ez 1. tranz. A face să capete o formă deosebită; a schimba. 2. intranz. 1) A suferi multe modificări într-un timp scurt. 2) A se realiza sub forme diverse. /<it. variare, fr. varier

varia vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. variez, 3 sg. și pl. variază, 1 pl. variem (sil. -ri-em), 2 pl. variați; conj. prez. 3 sg. și pl. varieze; ger. variind (sil. -ri-ind)

variez, -riază 3, -rieze 3 conj., -riam 1 imp., -riind ger., -riere inf. s.

VARIA vb. 1. v. diferi. 2. v. fluctua.

A varia ≠ a uniformiza