20 de definiții pentru vamă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÁMĂ, vămi, s. f. 1. Autoritate de stat învestită cu aplicarea reglementărilor vamale, respectiv cu exercitarea controlului asupra intrării și ieșirii din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a altor bunuri, în vederea identificării și stabilirii drepturilor vamale cuvenite statului; loc, punct în care funcționează această unitate. ♦ Taxă care se plătește ca un bun să treacă dintr-o țară în alta sau (în trecut) dintr-o regiune în alta a țării. ◊ Loc. vb. A pune vamă = a vămui. ♦ Cantitate de grăunțe care se percepe la moară ca taxă în natură pentru măcinat; uium. 2. (În credințele populare) Fiecare dintre cele șapte (sau nouă) popasuri (în văzduh) pe care trebuie să le străbată sufletul după moarte, pentru a ajunge purificat în împărăția cerului. ♦ Taxă pe care trebuie să o plătească sufletul după moarte, la trecerea sa prin fiecare dintre aceste popasuri. – Din magh. vám.

va sf [At: (a. 1415) cf CL 1971, 233 / Pl: vămi, (îrg) vămuri, (înv) ~me / G-D: vămii, (înv) vămei, vamei / E: mg vám] 1 Taxă care se plătește pentru ca o marfă sau un anumit produs să treacă dintr-o țară în alta. 2 (Înv; șîs ~ma domnească) Taxă (în bani sau în produse) care se percepea pentru intrarea într-o țară, într-un oraș (în scopul vânzării unor mărfuri), pentru folosirea unui pod, a unui drum, pentru transportul mărfurilor etc. (și care constituia în Evul Mediu unul dintre veniturile domnitorului). 3 (Înv; șîs ~ma pământului) Impozit (pe mărfuri sau pe produse) Si: (îrg) vămeșie (5), (îvr) vămeșug, (nob) vămeșerie. 4 (Îlv) A pune ~ A fixa taxa care trebuie plătită pentru ca o marfă sau un anumit produs să treacă dintr-o țară în alta. 5 (Pop; fig; îal) A fura la drumul mare. 6 (Pop) Taxă (constând în bani sau într-o cantitate procentuală dintr-un produs) care se dă drept plată pentru măcinat, treierat etc. Si: uium, zeciuală. 7 (Reg) Plată (simbolică) pretinsă mirelui ca să-și poată duce mireasa acasă la el Si: iernatic. 8 (Îrg) Profit2. 9 (Înv) Drept de a-și însuși veniturile realizate prin perceperea vămii (1-3) care se acorda unei persoane, prin concesiune. 10 (Înv) Perioadă de timp în care se acorda vama (9). 11 Instituție (de stat) prin care se exercită controlul asupra intrării și ieșirii din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport, a unor produse etc. în vederea stabilirii taxelor legale și a încasării lor. 12 Punct (la granița unor țări) unde funcționează instituția vămii (11). 13 Sediu al vămii (11). 14 (Înv; șîs ~ma domnească) Punct unde se stabilea și se percepea taxa pentru intrarea într-o țară, într-un oraș, pentru folosirea unui pod, a unui drum etc. Vz (înv) mitarniță, posadă, scală, tamejnă. 15-18 (Îla) De ~ Care aparține vămii (11-14). 19-22 (Îal) Care are loc la vamă (11-14). 23-26 (Îal) Care se aplică la vamă (11-14). 27 (Reg; îe) A căta ~ma cucului A căuta un lucru care nu există. 28 (Reg; îs) A duce (ceva) prin ~ma cucului A trece o marfă sau un anumit bun prin contrabandă. 29 (Reg; îe) A trece (sau a se strecura) prin vămile (sau ~ma) cucului A trece clandestin peste graniță. 30 (Îe) A trece prin toate vămile A fi supus tuturor probelor, încercărilor. 31-32 Personalul vămii (11-14). 33-34 Conducerea vămii (11-14). 35-36 (Înv) Funcția de vameș (2-3). 37-38 (Înv) Activitatea de vameș (2-3). 39 (În credințele populare; mpl; de obicei determinat prin „văzduhului”) (Fiecare dintre) cele șapte (nouă, douăsprezece, douăzeci și patru, patruzeci și patru sau nouăzeci și nouă) de popasuri prin care se crede că trebuie să treacă sufletul mortului, plătind la fiecare dintre ele o taxă de răscumpărare a păcatelor, pentru a putea ajunge la cer. 40 (Adesea determinat prin „văzduhului”) Taxă pe care se crede că trebuie s-o plătească sufletul mortului la trecerea prin fiecare vamă (41) Si: punte. 41 (Îvr; îe) A-i plăti Dumnezeu (cuiva) vămile A-i ierta (cuiva) păcatele2.

va s.f. 1 (adesea în legătură cu vb. ca „a da”, „a lua”, „a plăti”) Taxă care se plătește pentru ca o marfa sau un anumit produs să treacă dintr-o țară în alta. ◊ Loc.vb. A pune vamă = a) a fixa taxa care trebuie plătită pentru ca o marfa sau un anumit produs să treacă dintr-o țară în alta; b) fig. a fura la drumul mare. Tunsu și Groza își făceau de cap, punînd vamă pe tot ceea ce se încumeta să treacă pe drumurile lui (CA. PETR.). ◊ Expr. A siguripsi vama v. siguripsi. ◊ Fig. N-am uitat tutunul și hîrtia de țigară- vamă pentru trecerea mea în altă zodie a vieții (SADOV.). ♦ (în trecut, în Țările Rom.; și vamă domnească) Taxă, în bani sau în produse, care se percepea pentru intrarea într-o țară, într-un oraș (în scopul vînzării unor produse), pentru folosirea unui pod, a unui drum, pentru transportul mărfurilor etc. (și care constituia imul dintre veniturile domnitorului). Să plătească vama mălaiului și la poduri (DOC.). ♦ Gener. (în trecut, și vama pămîntului) Taxă, impozit (pe mărfuri sau pe produse). ♦ (pop.) Cantitate procentuală dintr-un produs sau sumă de bani care se dă drept plată pentru măcinat, treierat etc. Zeciuiala morii este vama (PAM.). ♦ (înv., reg.) Cîștig, profit. ♦ (reg.) Plată (simbolică) pretinsă mirelui ca să-și poată duce mireasa acasă la el. 2 Instituție (de stat) care exercită controlul asupra intrării și ieșirii din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport, a unor produse etc. în vederea stabilirii taxelor legale și a încasării lor. ◊ Loc.adj. De vamă = care aparține acestei instituții, care se aplică de către această instituție, care este utilizat la această instituție. ♦ Loc, punct, clădire (la granița unei țări) unde funcționează această instituție. ◊ Expr. A trece (ceva) prin vama cucului = a trece o marfa, un produs prin contrabandă. A trece (sau a se strecura) prin vămile (sau vama) cucului = (despre persoane) a trece clandestin peste graniță. A căta vama cucului = a căuta un lucru care nu există. ♦ Personalul acestei instituții. Vama a intrat în grevă. 3 (înv.) împuternicire, drept de a-și însuși veniturile realizate prin perceperea vămii, care se acorda unei persoane, prin concesiune. Vămile Moldovei se dădeau în arendă pe timp de un an (STOIC.). ♦ Funcția și activitatea de vameș. A ținut vama patru ani. ♦ Perioadă de timp în care se exercita această funcție. Vama Moldovei începea din luna august. 4 (relig. sau în credințele pop.; mai ales la pl.; de obicei determ. prin „văzduhului”) (Fiecare dintre) cele șapte, nouă, douăsprezece, douăzeci și patru, patruzeci și patru sau nouăzeci și nouă de popasuri (în văzduh) prin care trebuie să treacă sufletul mortului, plătind la fiecare dintre ele o taxă de răscumpărare a păcatelor, pentru a ajunge în cer. Aceia, la vămile văzduhului, să nu mai apuce să spună cine făcuse ticăloșia (E. BAR.). ♦ Bani pe care trebuie să-i plătească sufletul mortului, la trecerea prin fiecare popas, ca să poată călători pe lumea cealaltă; (la creștini) milostenie (bani sau pomană) ce se împarte pentru sunetul mortului la opririle pe drumul spre mormînt. Banu-i vamă peste rîu. Merinde ai, colac de grîu Pe-un drum de veci (COȘB.). • pl. vămi, (înv.) vămuri. /<magh. vám.

VÁMĂ, vămi, s. f. 1. Instituție de stat care se ocupă cu evidența și controlul asupra intrării și ieșirii din țară a mărfurilor, mijloacelor de transport etc. și care percepe taxele legale pentru aceste bunuri; loc, punct în care funcționează această unitate. ♦ Taxă care se plătește ca un bun să treacă dintr-o țară în alta sau (în trecut) dintr-o regiune în alta a țării. ◊ Loc. vb. a pune vamă = a vămui. ♦ Cantitate de grăunțe care se percepe la moară ca taxă în natură pentru măcinat; uium. 2. (În credințele populare) Fiecare dintre cele șapte (sau nouă) popasuri (în văzduh) prin care se crede că trebuie să treacă sufletul mortului pentru a ajunge în cer. ♦ Bani pe care trebuie să-i plătească mortul ca să poată trece și călători pe lumea cealaltă. – Din magh. vam.

VÁMĂ, vămi, s. f. 1. Punct, loc, instituție (de obicei la granița unei țări) unde se exercită controlul și se percep taxele asupra mărfurilor intrate sau ieșite. Cei trei prietini și slujitorii lor ajunseră alaiul lui Tomșa aproape de vama lașilor! SADOVEANU, O. VII 68. Desluși pe uliță un soldai din vama sîrbească. GALACTION, O. I 178. Cu tine n-oi fugi, Că tu, bade, ești cătană Și te-or cunoaște la vamă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 233. Ce trece des prin vamă Și cînii n-o bagă-n seamă (Ceața). GOROVEI, C. 70. ♦ Taxă care se plătește pentru a putea trece o marfă dintr-o țară în alta sau (în trecut) în diverse puncte din interiorul țării. Voinic calu-și potcovește, Cu potcoave de aramă, Ca să nu plătească vamă. ANT. LIT. POP. I 77. ◊ Expr. A pune vamă = a fixa taxa care trebuie plătită la vamă; fig. a fura la drumul mare. Tunsu și Groza își făceau de cap, punînd vamă pe toi ceea ce se încumeta să treacă pe drumurile lui [ale codrului]. CAMIL PETRESCU, O. II 146. ♦ Cantitate de grăunțe ce se dă la moară ca taxă pentru măcinat; uium. Cu mine nu merge. Vrei să macini, dă vamă întreagă. Dacă nu, încarcă-ți păpușoii și du-te acasă. SADOVEANU, O. VIII 65. ♦ (În obiceiurile populare din unele regiuni) Taxă pe care trebuie să o plătească mirele nuntașilor, ca să-și poată duce mireasa cu el. După ce și-a răscumpărat acuma mirele mireasa, adică după ce a plătit... vama, se pune danțul iarăși în mișcare. MARIAN, NU. 561. 2. (În credințele mistice) Fiecare dintre cele șapte (sau nouă) popasuri prin care se crede că trebuie să treacă sufletul mortului pentru a ajunge la cer; trecerea de la un popas la altul; suma de bani cu care se plătește fiecare trecere. S-a oprit într-un cimitir, la capătul unui mort, pentru a plăti vămile sufletului în viața de dincolo de moarte. C. PETRESCU, R. DR. 36. Pisicuța, străbătînd parcă drumul înalt al celor nouă vămi, mi se părea că merge pe o cale îngustă. HOGAȘ, M. N. 53. A strîns comorile acelea și le-a ascuns cică să aibă cu ce plăti vămile sau punțile în lumea cealaltă. MARIAN, T. 87. Unui mort i se leagă o para de argint la degetul cel mic de la mîna dreaptă, ca să aibă cu ce plăti vama pe lumea cealaltă. GORJAN, la CADE. Omul a voit... să numere cîte vămi sînt pe lumea cealaltă. ȘEZ. V 134. 3. (Popular) Venit, cîștig, folos. Oare de ce n-avem vamă la balta asta? SEVASTOS, la TDRG.

VÁMĂ vămi f. 1) Instituție de stat care efectuează controlul asupra mărfurilor și a altor bunuri la intrarea într-o țară sau la ieșirea din ea. 2) Punct sau loc unde este stabilită o asemenea instituție. 3) Taxă care se plătește pentru mărfurile importate sau exportate. [G.-D. vămii] /<ung. vám

vamă f. 1. taxă pusă pe unele mărfuri la intrarea sau ieșirea lor dintr’o țară: drepturi de vamă; vămile văzduhului, podurile peste 24 de ape ce (după credința poporului) sufletul străbate după moarte, până ajunge purificat în lumea cealaltă; 2. administrațiune însărcinată a percepe taxa de vamă; 3. biroul acestei administrațiuni. [Ung. VÁM].

vámă f., pl. vămĭ (ung. vám, ca samă d. szám). Taxă pusă pe unele mărfurĭ la intrarea într’o țară: obĭectele de lux plătesc vamă, pentru obĭectele de lux se plătește vamă. Administrațiunea însărcinată să perceapă această taxă. Localu saŭ bĭurou acesteĭ administrațiunĭ: vama Giurgĭuluĭ. Funcționariĭ acesteĭ administrațiunĭ: toată vama. Cele doŭă-zecĭ și patru de vămĭ ale văzduhuluĭ, puncte dificile (podurĭ) pe care (după credința poporuluĭ) trebuĭe să le treacă sufletu pînă ce ajunge la raĭ. Mold. Trans. Uĭum.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vámă s. f., g.-d. art. vắmii; pl. vămi

vámă s. f., g.-d. art. vămii; pl. vămi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÁMĂ s. 1. (înv.) mitarniță, posadă, scală, strajă, tamojnă. (Punct de ~; marfa din ~). 2. punte. (~ reprezintă banii pe care mortul i-ar plăti pentru a trece în altă lume.)

VA s. 1. (înv.) mitarniță, posadă, scală, strajă, tamojnă. (Punct de ~; marfa din ~.) 2.* punte. (~ reprezintă banii pe care mortul i-ar plăti pentru a trece în altă lume.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vámă (vắmi), s. f.1. Post de frontieră. – 2. Taxe vamale. – 3. Uium. – 4. În mitologia populară, număr nedeterminat (7 sau 9 sau 12 sau 24 sau 99) de popasuri ale sufletului, după moarte, pentru a putea ajunge în rai. Mag. vám (Lambrior 375; Cihac, II, 538; Gáldi, Dict., 98), cf. ngr. βάμμα, sb., rut. vam, slov. vama.Der. vamal, adj. (de vamă); vameș (var. Trans. vămaș, Bucov. vămariu), s. m. (funcționar la vamă; păzitor al vămilor cerești), din mag. vámos; vămeșie (var. vămășie, înv. vămișie), s. f. (slujba de vameș); vămui, vb. (a percepe taxe vamale; a lua uiumul; a dijmui), din mag. vámolni (Pașca, Dacor., X, 151); vămuială, s. f. (taxe vamale; uium; dijmă); vămășesc, adj. (de vamă sau de vameș).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vámă, vame, vămuri, s.f. – 1. Plata în natură pentru măcinat; uium. 2. (în credința pop.) Puncte de trecere prin care se crede că trebuie să străbată sufletul mortului pentru a ajunge pe Cealaltă Lume. Pentru a trece, trebuie să plătească o anumită taxă. Din acest motiv era obiceiul să se pună bănuți în mâna defuncților sau în sicriu: „Dă-m’, injere, haina ta, / Ca să pot trece vama” (Bilțiu, 2006: 234). – Din magh. vám „vamă” (Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA), cf. ucr. vam, slov. vama (DER).

vámă, -e, s.f. – Plata în natură pentru măcinat; uium. – Din magh. vám, cf. ucr. vam, slov. vama (DER, DEX).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

vámă, vămi s. f. (În credințele populare) Fiecare dintre cele 24 de popasuri în văzduh prin care trebuie să treacă sufletul unui mort pentru a ajunge în cer. – Din magh. vám.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vamă, vămi s. f. (prst.) impas erotic datorat vârstei, unui accident fizic sau psihic etc.

a intra în vamă expr. (prst.) a ajunge la orgasm.

Intrare: vamă
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • va
  • vama
plural
  • vămi
  • vămile
genitiv-dativ singular
  • vămi
  • vămii
plural
  • vămi
  • vămilor
vocativ singular
plural

vamă

  • 1. Autoritate de stat învestită cu aplicarea reglementărilor vamale, respectiv cu exercitarea controlului asupra intrării și ieșirii din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a altor bunuri, în vederea identificării și stabilirii drepturilor vamale cuvenite statului; loc, punct în care funcționează această unitate.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cei trei prietini și slujitorii lor ajunseră alaiul lui Tomșa aproape de vama lașilor! SADOVEANU, O. VII 68.
      surse: DLRLC
    • Desluși pe uliță un soldat din vama sîrbească. GALACTION, O. I 178.
      surse: DLRLC
    • Cu tine n-oi fugi, Că tu, bade, ești cătană Și te-or cunoaște la vamă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 233.
      surse: DLRLC
    • Ce trece des prin vamă Și cînii n-o bagă-n seamă (Ceața). GOROVEI, C. 70.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Taxă care se plătește ca un bun să treacă dintr-o țară în alta sau (în trecut) dintr-o regiune în alta a țării.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Voinic calu-și potcovește, Cu potcoave de aramă, Ca să nu plătească vamă. ANT. LIT. POP. I 77.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune verbală A pune vamă = a fixa taxa care trebuie plătită la vamă.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: vămui
      • 1.2.1. figurat A fura la drumul mare.
        exemple
        • Tunsu și Groza își făceau de cap, punînd vamă pe tot ceea ce se încumeta să treacă pe drumurile lui [ale codrului]. CAMIL PETRESCU, O. II 146.
          surse: DLRLC
    • 1.3. Cantitate de grăunțe care se percepe la moară ca taxă în natură pentru măcinat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: uium attach_file un exemplu
      exemple
      • Cu mine nu merge. Vrei să macini, dă vamă întreagă. Dacă nu, încarcă-ți păpușoii și du-te acasă. SADOVEANU, O. VIII 65.
        surse: DLRLC
    • 1.4. (În obiceiurile populare din unele regiuni) Taxă pe care trebuie să o plătească mirele nuntașilor, ca să-și poată duce mireasa cu el.
      exemple
      • După ce și-a răscumpărat acuma mirele mireasa, adică după ce a plătit... vama, se pune danțul iarăși în mișcare. MARIAN, NU. 561.
        surse: DLRLC
  • 2. (În credințele populare) Fiecare dintre cele șapte (sau nouă) popasuri (în văzduh) pe care trebuie să le străbată sufletul după moarte, pentru a ajunge purificat în împărăția cerului.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pisicuța, străbătînd parcă drumul înalt al celor nouă vămi, mi se părea că merge pe o cale îngustă. HOGAȘ, M. N. 53.
      surse: DLRLC
    • Omul a voit... să numere cîte vămi sînt pe lumea cealaltă. ȘEZ. V 134.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Taxă pe care trebuie să o plătească sufletul după moarte, la trecerea sa prin fiecare dintre aceste popasuri.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • S-a oprit într-un cimitir, la capătul unui mort, pentru a plăti vămile sufletului în viața de dincolo de moarte. C. PETRESCU, R. DR. 36.
        surse: DLRLC
      • A strîns comorile acelea și le-a ascuns cică să aibă cu ce plăti vămile sau punțile în lumea cealaltă. MARIAN, T. 87.
        surse: DLRLC
      • Unui mort i se leagă o para de argint la degetul cel mic de la mîna dreaptă, ca să aibă cu ce plăti vama pe lumea cealaltă. GORJAN, la CADE.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Oare de ce n-avem vamă la balta asta? SEVASTOS, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie: