VAMĂ, vămi, s. f. 1. Punct, loc, instituție (de obicei la granița unei țări) unde se exercită controlul și se percep taxele asupra mărfurilor intrate sau ieșite. Cei trei prietini și slujitorii lor ajunseră alaiul lui Tomșa aproape de vama lașilor! SADOVEANU, O. VII 68. Desluși pe uliță un soldai din vama sîrbească. GALACTION, O. I 178. Cu tine n-oi fugi, Că tu, bade, ești cătană Și te-or cunoaște la vamă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 233. Ce trece des prin vamă Și cînii n-o bagă-n seamă (Ceața). GOROVEI, C. 70. ♦ Taxă care se plătește pentru a putea trece o marfă dintr-o țară în alta sau (în trecut) în diverse puncte din interiorul țării. Voinic calu-și potcovește, Cu potcoave de aramă, Ca să nu plătească vamă. ANT. LIT. POP. I 77. ◊ Expr. A pune vamă = a fixa taxa care trebuie plătită la vamă; fig. a fura la drumul mare. Tunsu și Groza își făceau de cap, punînd vamă pe toi ceea ce se încumeta să treacă pe drumurile lui [ale codrului]. CAMIL PETRESCU, O. II 146. ♦ Cantitate de grăunțe ce se dă la moară ca taxă pentru măcinat; uium. Cu mine nu merge. Vrei să macini, dă vamă întreagă. Dacă nu, încarcă-ți păpușoii și du-te acasă. SADOVEANU, O. VIII 65. ♦ (În obiceiurile populare din unele regiuni) Taxă pe care trebuie să o plătească mirele nuntașilor, ca să-și poată duce mireasa cu el. După ce și-a răscumpărat acuma mirele mireasa, adică după ce a plătit... vama, se pune danțul iarăși în mișcare. MARIAN, NU. 561. 2. (În credințele mistice) Fiecare dintre cele șapte (sau nouă) popasuri prin care se crede că trebuie să treacă sufletul mortului pentru a ajunge la cer; trecerea de la un popas la altul; suma de bani cu care se plătește fiecare trecere. S-a oprit într-un cimitir, la capătul unui mort, pentru a plăti vămile sufletului în viața de dincolo de moarte. C. PETRESCU, R. DR. 36. Pisicuța, străbătînd parcă drumul înalt al celor nouă vămi, mi se părea că merge pe o cale îngustă. HOGAȘ, M. N. 53. A strîns comorile acelea și le-a ascuns cică să aibă cu ce plăti vămile sau punțile în lumea cealaltă. MARIAN, T. 87. Unui mort i se leagă o para de argint la degetul cel mic de la mîna dreaptă, ca să aibă cu ce plăti vama pe lumea cealaltă. GORJAN, la CADE. Omul a voit... să numere cîte vămi sînt pe lumea cealaltă. ȘEZ. V 134. 3. (Popular) Venit, cîștig, folos. Oare de ce n-avem vamă la balta asta? SEVASTOS, la TDRG.