2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone.

valon2, ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. 437 / S și: (înv; după fr) wa~ / Pl: ~i, ~e / E: fr wallon] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază (de limbă romanică) a sudului Belgiei sau care este originară de acolo. 3 smp Populație (de limbă romanică) care locuiește în sudul Belgiei. 4-5 a Care aparține sudului Belgiei sau valonilor2 (3). 6-7 a Privitor la sudul Belgiei sau la valoni2 (3). 8 a Originar din sudul Belgiei. 9 sf Dialect al limbii franceze, vorbit de valoni2 (3).

valon, -ă s.m., s.f, adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază (de limbă romanică) a sudului Belgiei sau este originară de acolo; (la pl. m.) populație care s-a format, care locuiește în Belgia; locuitorii Belgiei. 2 adj. Care aparține sudului Belgiei sau valonilor, care se referă la sudul Belgiei sau la valoni; care este originar din sudul Belgiei. ♦ (subst.f.) Dialectul limbii franceze vorbit de valoni. • pl. -i, -e. și walon, -ă subst, adj. /<fr. wallon, germ. Wallone.

VALÓN, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază (de limbă romanică) a sudului Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține sudului Belgiei sau valonilor (1), privitor la sudul Belgiei sau la populația lui. – Din fr. wallon, germ. Wallone.

VALÓN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Walonia (sudul Belgiei). ◊ (s. n.) dialect galo-roman vorbit de valoni. (< fr. wallon, germ. Wallone)

*valón, -ă adj. (rudă cu Gal și Valah). Francez din Belgia. Adv. De Valon, al Valonilor: dialectu valon.

walon, -ă subst., adj. v. valon.

walon a. originar din provinciile meridionale ale Belgiei. ║ m. locuitor din acea țară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

valón adj. m., s. m., pl. valóni; adj. f., s. f. valónă, pl. valóne

valón s. m., adj. m., pl. valóni; f. sg. valónă, g.-d. art. valónei, pl. valóne

valónă (idiom) s. f., g.-d. art. valónei

valónă (dialectul) s. f., g.-d. art. valónei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VALÓNĂ s. f. (< fr. wallon, germ. Wallone): limbă romanică vorbită de valoni, descendenți ai vechilor gali, în provincia Valonia din sudul Belgiei. Este una dintre cele două limbi oficiale ale Belgiei, alături de flamandă (v.). Este structurată pe dialecte ale limbii franceze. Câștigând cu timpul supremația politică și economică, valonii au determinat răspândirea limbii franceze în Belgia. Între valonă și flamandă se desfășoară de multă vreme (mai ales azi) o luptă acerbă pentru supremație în statul belgian.

Intrare: valon (adj.)
valon1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • valon
  • valonul
  • valonu‑
  • valo
  • valona
plural
  • valoni
  • valonii
  • valone
  • valonele
genitiv-dativ singular
  • valon
  • valonului
  • valone
  • valonei
plural
  • valoni
  • valonilor
  • valone
  • valonelor
vocativ singular
plural
Intrare: valon (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • valon
  • valonul
  • valonu‑
plural
  • valoni
  • valonii
genitiv-dativ singular
  • valon
  • valonului
plural
  • valoni
  • valonilor
vocativ singular
  • valonule
  • valone
plural
  • valonilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

valon (adj.)

etimologie:

valon, -ă valonă

  • 1. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: