VALON, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (de limbă romanică) din sudul Belgiei, nordul Franței, Olanda și Luxembourg sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține acestor regiuni sau valonilor (1), privitor la aceste regiuni sau la valoni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de valoni (1). – Din fr. wallon, germ. Wallone.

valon², ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. 437 / S și: (înv; după fr) wa~ / Pl: ~i, ~e / E: fr wallon] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază (de limbă romanică) a sudului Belgiei sau care este originară de acolo. 3 smp Populație (de limbă romanică) care locuiește în sudul Belgiei. 4-5 a Care aparține sudului Belgiei sau valonilor² (3). 6-7 a Privitor la sudul Belgiei sau la valoni² (3). 8 a Originar din sudul Belgiei. 9 sf Dialect al limbii franceze, vorbit de valoni² (3).

valon, -ă s.m., s.f, adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază (de limbă romanică) a sudului Belgiei sau este originară de acolo; (la pl. m.) populație care s-a format, care locuiește în Belgia; locuitorii Belgiei. 2 adj. Care aparține sudului Belgiei sau valonilor, care se referă la sudul Belgiei sau la valoni; care este originar din sudul Belgiei. ♦ (subst.f.) Dialectul limbii franceze vorbit de valoni. • pl. -i, -e. și walon, -ă subst, adj. /<fr. wallon, germ. Wallone.

VALON, -Ă, valoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază (de limbă romanică) a sudului Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține sudului Belgiei sau valonilor (1), privitor la sudul Belgiei sau la populația lui. – Din fr. wallon, germ. Wallone.

VALON, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Walonia (sudul Belgiei). ◊ (s. n.) dialect galo-roman vorbit de valoni. (< fr. wallon, germ. Wallone)

*valón, -ă adj. (rudă cu Gal și Valah). Francez din Belgia. Adv. De Valon, al Valonilor: dialectu valon.

walon, -ă subst., adj. v. valon.

walon a. originar din provinciile meridionale ale Belgiei. ║ m. locuitor din acea țară.

valon adj. m., s. m., pl. valoni; adj. f., s. f. valonă, pl. valone

valon adj. m., s. m., pl. valoni; adj. f., s. f. valonă, pl. valone

valon s. m., adj. m., pl. valoni; f. sg. valonă, g.-d. art. valonei, pl. valone

valonă (idiom) s. f., g.-d. art. valonei

valonă (idiom) s. f., g.-d. art. valonei

valonă (dialectul) s. f., g.-d. art. valonei

VALONĂ s. f. (< fr. wallon, germ. Wallone): limbă romanică vorbită de valoni, descendenți ai vechilor gali, în provincia Valonia din sudul Belgiei. Este una dintre cele două limbi oficiale ale Belgiei, alături de flamandă (v.). Este structurată pe dialecte ale limbii franceze. Câștigând cu timpul supremația politică și economică, valonii au determinat răspândirea limbii franceze în Belgia. Între valonă și flamandă se desfășoară de multă vreme (mai ales azi) o luptă acerbă pentru supremație în statul belgian.