7 definiții pentru valent (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
valent, ~ă a [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~e, ~linte / Pl: ~nți, ~e / E: lat valens, -ntis, it valente] (Liv) 1 Viguros (1). 2 Curajos (1).
valent, -ă adj. Curajos, viteaz; puternic, brav. • pl. -ți, -te. /<it. valente, lat. valens, -ntis.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VALENT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*valént, -ă adj. (lat. válens, -éntis). Chim. Care are o valență. (Corpu care are o valență se numește monovalent, cel cu doŭă bi-, cel cu treĭ tri-, cel cu patru tetra-, cel cu cincĭ penta-).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
valente a vz valent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
valinte a vz valent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
valent adj. m., pl. valenți; f. sg. valentă, pl. valente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: MDN '08, DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
valent, valentăadjectiv
etimologie:
- valente DN