2 intrări

18 definiții

VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ.

VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în evul mediu românilor din stânga și din dreapta Dunării de către alte popoare. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia sau la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ.

VALÁH2, -Ă, valahi, -e, s. m. și f. Nume dat pînă pe la jumătatea secolului al XIX-lea poporului romîn de către alte popoare.

VALÁH1, -Ă, valahi, -e, adj. (Învechit) Care aparține Valahiei sau populației ei, privitor la Valahia sau la populația ei.

valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe

valáh s. m., adj. m., pl. valáhi; f. sg. valáhă, g.-d. art. valáhei, pl. valáhe

VALÁH s., adj. v. român.

VALÁH adj. v. românesc.

Valah m. 1. nume ce Germanii și Slavii dau Românilor; 2. pl. numele Românilor slavizați din Moravia și Croația. [Cu Valah Germanii desemnau popoarele învecinate negermane (Celți și Romani); dela dânșii numele trecu la Slavi: VALAHŬ, VLAHŬ, om de origină romană (pl. Italia sau Valahia), de unde rus. VOLOHŬ, gr. mod. VLÁHOS, ung. OLÁH și turc. IFLAK].

Valáh1 e o var. din Gal (Celt) și Vallon (Belgia). Cînd Romaniĭ au luat locu Galilor, Germaniĭ ĭ-aŭ numit tot Galĭ, ĭar pe noĭ Valahĭ, adică „Romanĭ”. De aci vine și slavu Vlah ș. a.[1]

  1. 1. Definiție adăugată ulterior la sfârșitul dicționarului împreună cu alte îndreptări făcute de autor. — LauraGellner

VLÁH, -Ă s. m. și f., adj. v. valah.

VLÁH, -Ă s. m. și f., adj. v. valah.

Vlahi m. pl. nume ce Grecii dau Românilor din Macedonia. V. Cuțo-Vlahi și Valahi.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

KARA IFLAK sau KARA VLAH („țara românilor negri”), denumire a Țării Românești în vechile izvoare orientale.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

Ioan Valahul, sfânt mucenic, originar din Oltenia. La vârsta de 15 ani a fost luat rob de către turci după înfrângerea lui Mihnea și dus la Constantinopol. Nevoind să treacă la mahomedanism, a fost supus la chinuri cumplite și omorât prin spânzurare la 12 mai 1662. Viața sfântului a fost scrisă de Ioan Cariofil, un învățat grec contemporan cu el, și tipărită la Veneția de sf. Nicodim Aghioritul. A fost canonizat de Sf. Sinod la 10 octombrie 1992 și este sărbătorit la 12 mai.

Intrare: valah (adj.)
valah1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A12)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular valah valahul vala valaha
plural valahi valahii valahe valahele
genitiv-dativ singular valah valahului valahe valahei
plural valahi valahilor valahe valahelor
vocativ singular
plural
vlah1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A12)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vlah vlahul vla vlaha
plural vlahi vlahii vlahe vlahele
genitiv-dativ singular vlah vlahului vlahe vlahei
plural vlahi vlahilor vlahe vlahelor
vocativ singular
plural
Intrare: valah (s.m.)
valah2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular valah valahul
plural valahi valahii
genitiv-dativ singular valah valahului
plural valahi valahilor
vocativ singular
plural
vlah2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vlah vlahul
plural vlahi vlahii
genitiv-dativ singular vlah vlahului
plural vlahi vlahilor
vocativ singular
plural

valah (adj.) vlah

etimologie:

valah (persoană) valahă vlah vlahă

  • 1. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: român

etimologie: