13 definiții pentru valah (s.m.) vlah


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia ori la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ.

valah, ~ă sm, a [At: M. COSTIN, O. 247 / V: vlah sm, a (S și: înv, vlach), (înv) volohi smp, (îvr) vloh sm / S și: (înv) valach / Pl: ~i, ~e / E: lat valachus, slv влахъ, ngr βλάχος, pn Wołoch, Włoch] 1 smp Nume dat în trecut populațiilor romanice de către alte popoare. 2 sm Persoană care aparținea populațiilor romanice. 3 smp Nume dat românilor de către alte popoare în Evul Mediu și menținut până la mijlocul secolului al XIX-lea pentru populația Țării Românești. 4 sm Persoană care aparținea comunității etnice românești. 5-6 a Care aparține Valahiei sau valahilor (3) Si: (asr) valahic (1-2), (îvr) valahicesc (1-2). 7-8 a Privitor la Valahia sau la valahi (3) Si: (asr) valahic (3-4), (îvr) valahicesc (3-4). 9 a Specific valahilor (3) Si: (asr) valahic (5), (îvr) valahicesc (5). 10 a (Glg; îs) Fază ~ă Fază de cutare care a afectat, în cuaternar, Munții Carpați Si: fază valahică.

VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în evul mediu românilor din stânga și din dreapta Dunării de către alte popoare. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia sau la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ.

VALÁH2, -Ă, valahi, -e, s. m. și f. Nume dat pînă pe la jumătatea secolului al XIX-lea poporului romîn de către alte popoare.

Valah m. 1. nume ce Germanii și Slavii dau Românilor; 2. pl. numele Românilor slavizați din Moravia și Croația. [Cu Valah Germanii desemnau popoarele învecinate negermane (Celți și Romani); dela dânșii numele trecu la Slavi: VALAHŬ, VLAHŬ, om de origină romană (pl. Italia sau Valahia), de unde rus. VOLOHŬ, gr. mod. VLÁHOS, ung. OLÁH și turc. IFLAK].

Valáh1 e o var. din Gal (Celt) și Vallon (Belgia). Cînd Romaniĭ au luat locu Galilor, Germaniĭ ĭ-aŭ numit tot Galĭ, ĭar pe noĭ Valahĭ, adică „Romanĭ”. De aci vine și slavu Vlah ș. a.[1]

  1. 1. Definiție adăugată ulterior la sfârșitul dicționarului împreună cu alte îndreptări făcute de autor. — LauraGellner

VLÁH, -Ă s. m. și f., adj. v. valah.

VLÁH, -Ă s. m. și f., adj. v. valah.

vlah, ~ă sm, a vz valah

Vlahi m. pl. nume ce Grecii dau Românilor din Macedonia. V. Cuțo-Vlahi și Valahi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe

valáh s. m., adj. m., pl. valáhi; f. sg. valáhă, g.-d. art. valáhei, pl. valáhe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VALÁH s., adj. v. român.

Intrare: valah (s.m.)
valah2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • valah
  • valahul
  • valahu‑
plural
  • valahi
  • valahii
genitiv-dativ singular
  • valah
  • valahului
plural
  • valahi
  • valahilor
vocativ singular
plural
vlah2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vlah
  • vlahul
  • vlahu‑
plural
  • vlahi
  • vlahii
genitiv-dativ singular
  • vlah
  • vlahului
plural
  • vlahi
  • vlahilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

valah (persoană) valahă vlah vlahă

  • 1. Nume dat în Evul Mediu de către alte popoare, românilor din stânga și din dreapta Dunării.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: român

etimologie: