2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VAGÍN, vagine, s. n. Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter. [Pl. și: vaginuri] – Din fr. vagin, lat. vagina.

VAGÍN, vagine, s. n. Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter. [Pl. și: vaginuri] – Din fr. vagin, lat. vagina.

vagin, ~ă [At: MN (1836), 912/4 / V: (înv, 1) vaghi sf, (îvr) vaghin sn, vaji sf / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: lat vagina, fr vagin] 1 sn Porțiune a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care leagă vulva de uter Si: (înv) văgăună (14), (reg) născătoare. 2 sf (Sst; sens etimologic) Teacă. 3 sf (Bot) Teacă (la frunză).

vagin2, -ă s.n., s.f. 1 s.n. (anat.) Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter. 2 s.f. (biol.) Teacă; spec. teaca frunzelor gramineelor. • pl. -e, (înv.) n. -uri. /<fr. vagin, lat. vagīna, -ae „teacă”, „vagin”.

vagin1- Elem. de compunere „vagin; vagină”. • și vagini-, vagino-. /<fr. vagin(o)-, vagini-; cf. lat. vagīna, -ae „teacă”.

VAGÍN, vagine, s. n. Canal care face legătura între vulvă și uter, la femeie și la femelele mamiferelor.

VAGÍN s.n. (Anat.) Canal care face legătura între vulvă și uter. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. vagin, cf. lat. vagina – teacă].

VAGÍN1 s. n. canal care face legătura între vulvă și uter. (< fr. vagin, lat. vagina)

vulvă sf [At: KRETZULESCU, A. 345/16 / V: (reg) vâl~ / Pl: ~ve / E: fr vulve, lat vulva] Partea externă a organului genital feminin.

VAGIN2(O)-/VAGINI- elem. „vagin, vagină”. (< fr. vagin/o/-, vagini-, cf. lat. vagina)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vagín (organ) s. n., pl. vagíne / vagínuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VAGÍN s. (ANAT.) (pop.) găoază.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VAGIN-, v. VAGINO-.~ectomie (v. -ectomie), s. f., excizie chirurgicală a vaginului; ~odinie (v. -odinie), s. f., durere vaginală neînsoțită de inflamație sau de leziuni.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

VULVĂ, prin. ext. VAGIN aia, amoc, bâzdâc, biboanță, bijboacă, bijboc, bubă, carambă, carburator, căpușă, ceașcă, chil, chisea, clopoțel, corcodușă, crăpătură, creastă, creața, crin, crizantemă, Cucaracia, fagure, floacă, floarea-soarelui, fofoloancă, gaură, găoază, ghioc, ghiocel, gomej, jucărie, Lola, Lolita, margaretă, mej, mingeacă, mioriță, mitră, moluscă, muscă, mușețel, neagra, omidă, păsărică, păstaie, pițiroancă, pizdă, prapure, pricomigdală, punct fix, punct nevralgic / nostalgic, pupăză, puță, savarină, scoică, scoică cu păr, socoteală, strâmtoare, tarabă, târtiță, țurcă, umflătură, vangă, zambilică, zgaibă.

Intrare: vagin
vagin1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vagin
  • vaginul
  • vaginu‑
plural
  • vagine
  • vaginele
genitiv-dativ singular
  • vagin
  • vaginului
plural
  • vagine
  • vaginelor
vocativ singular
plural
vagin2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vagin
  • vaginul
  • vaginu‑
plural
  • vaginuri
  • vaginurile
genitiv-dativ singular
  • vagin
  • vaginului
plural
  • vaginuri
  • vaginurilor
vocativ singular
plural
Intrare: vagin (pref.)
vagin3 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • vagin
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vagin

  • 1. Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: găoază

etimologie: