2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VACCINÁRE, vaccinări, s. f. Acțiunea de a vaccina; vaccinație. – V. vaccina.

VACCINÁRE, vaccinări, s. f. Acțiunea de a vaccina; vaccinație. – V. vaccina.

vaccinare sf [At: CORNEA, E. I, 61/27 / V: (înv) vaci~ / Pl: ~nări / E: vaccina] Inoculare a unui vaccin (1, 2) în scop preventiv sau terapeutic Si: vaccin (3), vaccinat1, (asr) vaccinație, (înv) oculație2, posăire, (reg) posăială, vărsat1 (20), (îvr) vaccinarisit, vaccinuit, vacsinuire.

VACCINÁRE, vaccinări, s. f. Acțiunea de a vaccina. Cercetări asupra vaccinării antirabice. BABEȘ, O. A. I 125.

VACCINÁRE s.f. Acțiunea de a vaccina și rezultatul ei; inoculare; vaccinație. [< vaccina].

VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner.

VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner.

vaccina vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) vacina, (reg) vacsâna / Pzi: ~nez, 3 (reg) vaccină / E: fr vacciner, lat vaccinare, it vaccinare] 1 A inocula un vaccin (1, 2) cu scop preventiv sau terapeutic Si: (îrg) a posăi1, (reg) a altoi2 (4), a păsui2, a pielțui.

VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A introduce un vaccin într-un organism; a inocula.

VACCINÁ vb. I. tr. A inocula, a administra cuiva un vaccin. [< fr. vacciner].

VACCINÁ vb. tr. a inocula un vaccin. (< fr. vacciner)

vaccinéz v. tr. (d. vaccin; fr. vacciner). Altoĭesc, inoculez cu vaccin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vaccináre s. f., g.-d. art. vaccinắrii; pl. vaccinắri

vaccináre s. f., g.-d. art. vaccinării; pl. vaccinări

vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză

vacciná vb., ind. prez. 1 sg. vaccinéz, 3 sg. și pl. vaccineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VACCINÁRE s. (MED.) inoculare, inoculație, (pop.) altoire, (reg.) posăială, (înv.) posăire.

VACCINARE s. (MED.) inoculare, inoculație, (pop.) altoire, (reg.) posăială, (înv.) posăire.

VACCINÁ vb. (MED.) a inocula, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.

VACCINA vb. (MED.) a inocula, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vaccinare, vaccinări s. f. act sexual.

arată toate definițiile

Intrare: vaccinare
vaccinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vaccinare
  • vaccinarea
plural
  • vaccinări
  • vaccinările
genitiv-dativ singular
  • vaccinări
  • vaccinării
plural
  • vaccinări
  • vaccinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: vaccina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vaccina
  • vaccinare
  • vaccinat
  • vaccinatu‑
  • vaccinând
  • vaccinându‑
singular plural
  • vaccinea
  • vaccinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vaccinez
(să)
  • vaccinez
  • vaccinam
  • vaccinai
  • vaccinasem
a II-a (tu)
  • vaccinezi
(să)
  • vaccinezi
  • vaccinai
  • vaccinași
  • vaccinaseși
a III-a (el, ea)
  • vaccinea
(să)
  • vaccineze
  • vaccina
  • vaccină
  • vaccinase
plural I (noi)
  • vaccinăm
(să)
  • vaccinăm
  • vaccinam
  • vaccinarăm
  • vaccinaserăm
  • vaccinasem
a II-a (voi)
  • vaccinați
(să)
  • vaccinați
  • vaccinați
  • vaccinarăți
  • vaccinaserăți
  • vaccinaseți
a III-a (ei, ele)
  • vaccinea
(să)
  • vaccineze
  • vaccinau
  • vaccina
  • vaccinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vaccinare

etimologie:

  • vezi vaccina
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

vaccina

etimologie: