2 intrări

19 definiții

VACCINÁRE, vaccinări, s. f. Acțiunea de a vaccina; vaccinație. – V. vaccina.

VACCINÁRE, vaccinări, s. f. Acțiunea de a vaccina; vaccinație. – V. vaccina.

VACCINÁRE, vaccinări, s. f. Acțiunea de a vaccina. Cercetări asupra vaccinării antirabice. BABEȘ, O. A. I 125.

vaccináre s. f., g.-d. art. vaccinắrii; pl. vaccinắri

VACCINÁRE s. (MED.) inoculare, inoculație, (pop.) altoire, (reg.) posăială, (înv.) posăire.

VACCINÁRE s.f. Acțiunea de a vaccina și rezultatul ei; inoculare; vaccinație. [< vaccina].

VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner.

VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner.

VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A introduce un vaccin într-un organism; a inocula.

vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză

VACCINÁ vb. (MED.) a inocula, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.

VACCINÁ vb. I. tr. A inocula, a administra cuiva un vaccin. [< fr. vacciner].

VACCINÁ vb. tr. a inocula un vaccin. (< fr. vacciner)

vaccinéz v. tr. (d. vaccin; fr. vacciner). Altoĭesc, inoculez cu vaccin.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

vaccináre s. f., g.-d. art. vaccinării; pl. vaccinări

VACCINARE s. (MED.) inoculare, inoculație, (pop.) altoire, (reg.) posăială, (înv.) posăire.

vacciná vb., ind. prez. 1 sg. vaccinéz, 3 sg. și pl. vaccineáză

VACCINA vb. (MED.) a inocula, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

vaccinare, vaccinări s. f. act sexual.

vaccina, vaccinez v. t. (d. bărbați) 1. a dezvirgina, a deflora. 2. a avea contact sexual cu o femeie necunoscută.

Intrare: vaccina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vaccina
  • vaccinare
  • vaccinat
  • vaccinatu‑
  • vaccinând
  • vaccinându‑
singular plural
  • vaccinea
  • vaccinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vaccinez
(să)
  • vaccinez
  • vaccinam
  • vaccinai
  • vaccinasem
a II-a (tu)
  • vaccinezi
(să)
  • vaccinezi
  • vaccinai
  • vaccinași
  • vaccinaseși
a III-a (el, ea)
  • vaccinea
(să)
  • vaccineze
  • vaccina
  • vaccină
  • vaccinase
plural I (noi)
  • vaccinăm
(să)
  • vaccinăm
  • vaccinam
  • vaccinarăm
  • vaccinaserăm
  • vaccinasem
a II-a (voi)
  • vaccinați
(să)
  • vaccinați
  • vaccinați
  • vaccinarăți
  • vaccinaserăți
  • vaccinaseți
a III-a (ei, ele)
  • vaccinea
(să)
  • vaccineze
  • vaccinau
  • vaccina
  • vaccinaseră
Intrare: vaccinare
vaccinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vaccinare
  • vaccinarea
plural
  • vaccinări
  • vaccinările
genitiv-dativ singular
  • vaccinări
  • vaccinării
plural
  • vaccinări
  • vaccinărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vaccinare

etimologie:

  • vezi vaccina
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

vaccina

etimologie: