2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂRÁTEC, -Ă adj., s. n. v. văratic.

VĂRÁTEC, -Ă adj., s. n. v. văratic.

văratec, ~ă a, sn vz văratic

văratec, -ă adj., s.n. v. văratic.

VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic.

văratic, ~ă [At: ANON. CAR. / V: ~tec a, sn / Pl: ~ici, ~ice / E: vară + -atic; 14-18 cf și văra] 1 a Care ține de vară (1) Si: estival (3), (îvr) văros2 (1). 2 a Caracteristic verii (1) Si: estival (1), (îvr) văros2 (2). 3 a Care se manifestă vara (1) Si: estival, (îvr) văros2 (3). 4 a (D. obiecte de îmbrăcăminte) Care este adecvat verii (1). 5 a (Trs; fig; d. oameni sau d. firea lor) Comunicativ (1). 6 a (Trs; fig; d. oameni sau d. firea lor) Prietenos. 7 a (Trs; fig; d. oameni sau d. firea lor) Vioi (4). 8 a (Îe; îf văratec) A fi ~tec de gură A fi vorbăreț. 9 a (D. plante) Care ajunge la maturitate în timpul verii (1). 10 a (D. plante) Care face fructe timpurii. 11 a (D. unele varietăți de fructe) Care se coace vara (1) (de timpuriu) Si: (reg) oarzăn, orzaștin, orzatic, pârgav, pârgaviț, timpuriu. 12 a (Reg; d. vaci) Care fată înainte de termen. 13 a (Trs; Olt; d. locuri) Care este expus la soare și a cărui vegetație apare de timpuriu Si: (reg) văros2 (4), (pbl) vărat2 (1). 14 sn Vărat1 (1). 15 sn (Spc) Loc favorabil pășunatului, mai ales la munte, pe care sunt ținute animalele erbivore, mai ales oile, de primăvara până toamna. 16 sn Vărat1 (2). 17 sn (D. păsările migratoare) Petrecere a verii, într-un anumit loc care oferă condițiile necesare procurării hranei, reproducerii etc. 18 sn Loc care oferă condițiile necesare procurării hranei, reproducerii etc., în care își petrec vara păsările migratoare și peștii migratori.

văratic, -ă adj., s.n. I adj. 1 Care ține de vară, care este specific verii; care se manifestă vara. Cerul mai mult senin, dar cu averse văratece (TUD.). 2 (despre plante) Care se dezvoltă, ajunge la maturitate în timpul verii. ♦ (mai ales despre fructe) Care se coace vara; timpuriu. 3 (reg.) Care este expus la soare și a cărui vegetație apare timpuriu. II s.n. 1 Locul unde sînt duse oile vara la pășunat. 2 Ținere a animalelor erbivore, în special a oilor, de primăvara pînă toamna, în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte. 3 Perioadă din timpul verii cînd oile sau alte animale sînt ținute în pădure sau în braniște. 4 Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat. • pl. -ci, -ce. și văratec, -ă adj., s.n. /vară + -atic.

VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat(2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic.

VĂRÁTIC2, -Ă, văratici, -e, adj. De vară; de vară timpurie. Avionul a trebuit să meargă pe deasupra norilor, într-o lumină de soare văratic. SAHIA, U.R.S.S. 219. Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. EMINESCU, O. I 85. ♦ (Despre plante, fructe) Care se dezvoltă, se coace vara; devreme, timpuriu. Era într-o zi dis-de-dimineață spre sfîrșitul lui august... cînd merele văratice cad de pe ramuri. GALACTION, O. I 321. Numai la dînsul și încă la vro două locuri din sat era cîte un cireș văratic, care se cocea-pălea de duminica mare. CREANGĂ, O. A. 56. – Variantă: vărátec, -ă (DRAGOMIR, P. 53, EMINESCU, N. 47) adj.

VĂRÁTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de vară; caracteristic verii. Soare ~. 2) (despre fructe, legume) Care se coace devreme. Mere ~ce. Pătlăgele ~ce. /vară + suf. ~atic

văratic a. de vară: umplu aerul văratic de mireasmă și ninsoare EM. ║ n. locul unde vitele pasc vara și plata pentru pășunatul lor.

vărátic (est) și -ec (vest), adj. (d. vară 1). De vară: strugurĭ văraticĭ. S. n., pl. e. Locu unde vitele pasc vara. Plata pășunatuluĭ în acest loc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vărátic1 adj. m., pl. vărátici; f. vărátică, pl. vărátice

vărátic adj. m., pl. vărátici; f. sg. vărátică, pl. vărátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂRATIC adj. precoce, timpuriu, (rar) precopt, (reg.) oarzăn, orzatic, orzesc, primăriu, scorumnic, (Transilv. și Ban.) pîrgav, pîrgaviț. (Mere ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vărátec, (văratic), adj. s. – 1. (adj.) De vară, specific verii. 2. (s.n.) Locul unde pasc vitele vara. ♦ (top.) Văratec, mlaștină situată în Munții Lăpușului, la 1.300 m alt., în apropierea Vf. Văratec (Timur, 2007: 33); Văratec, vf. (1.357 m) în Munții Lăpușului. – Cf. văratic (< vară + suf. -atic) (Scriban, DEX, MDA).

arată toate definițiile

Intrare: văratec
văratec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: văratic (adj.)
văratic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văratic
  • văraticul
  • văraticu‑
  • văratică
  • văratica
plural
  • văratici
  • văraticii
  • văratice
  • văraticele
genitiv-dativ singular
  • văratic
  • văraticului
  • văratice
  • văraticei
plural
  • văratici
  • văraticilor
  • văratice
  • văraticelor
vocativ singular
plural
văratec adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văratec
  • văratecul
  • văratecu‑
  • văratecă
  • vărateca
plural
  • vărateci
  • văratecii
  • văratece
  • văratecele
genitiv-dativ singular
  • văratec
  • văratecului
  • văratece
  • văratecei
plural
  • vărateci
  • văratecilor
  • văratece
  • văratecelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

văratic (adj.) văratec

  • 1. adjectiv De vară, specific verii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX antonime: iernatic (adj.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Avionul a trebuit să meargă pe deasupra norilor, într-o lumină de soare văratic. SAHIA, U.R.S.S. 219.
      surse: DLRLC
    • Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. EMINESCU, O. I 85.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: devreme timpuriu attach_file 2 exemple
      exemple
      • Era într-o zi dis-de-dimineață spre sfîrșitul lui august... cînd merele văratice cad de pe ramuri. GALACTION, O. I 321.
        surse: DLRLC
      • Numai la dînsul și încă la vro două locuri din sat era cîte un cireș văratic, care se cocea-pălea de duminica mare. CREANGĂ, O. A. 56.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Vară + sufix -atic.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX