2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂMUÍRE, vămuiri, s. f. Acțiunea de a vămui.V. vămui.

VĂMUÍRE, vămuiri, s. f. Acțiunea de a vămui.V. vămui.

vămuire sf [At: (a. 1833) URICARIUL, VII, 225 / Pl: ~ri / G-D: (înv) ~rei / E: vămui] 1 Percepere a vamei (1) Si: (pop) vămuială (1), (înv) vămuit1 (1). 2 Controlare la vamă (11) a posesorilor de mărfuri, bagaje etc. Si: (pop) vămuială (2), (înv) vămuit1 (2).

vămuire s.f. Acțiunea de a vămui. • pl. -i. /v. vămui.

VĂMUÍRE, vămuiri, s. f. Acțiunea de a vămui. Vămuirea mărfurilor.

VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui.

VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui.

vămui vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc / E: vamă + -ui] 1 (C. i. mărfuri, bagaje) A lua vamă (1) Si: (înv) a vămăși (1), (reg) a vămăli (1). 2 A controla la vamă (11) posesorii de mărfuri, bagaje etc. Si: (înv) a vămăși (2), (înv) a vămăli (2). 3 (Fig) A fura (1). 4 (Fig) A lua pe furiș o parte din ceva. 5 (În credințele populare) A lua de la sufletul mortului o taxă de răscumpărare a păcatelor pentru a-l lăsa să ajungă la cer. 6 A lua uium la moară pentru măcinat Si: (reg) a vămăli (3).

vămui vb. IV. tr. 1 (compl. indică mărfuri, bagaje etc. sau posesorii lor) A lua vamă, a controla la vamă; (reg.) a vămăli. ◊ Fig. Sfîntul Dumnezeu Să ne vămuiască, să ne slobozească (POP.). 2 Fig. A fura, a prăda, a lua pe furiș o parte din ceva. Venind de afară după tăvi, le vămuiseră cît putură (CA. PETR.). 3 (în credințele pop.) A lua de la sufletul mortului o taxă de răscumpărare a păcatelor pentru a-l lăsa să ajungă la cer. 4 (la moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. • prez.ind. -iesc. /vamă + -ui.

VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A taxa obiectele pentru care trebuie să se plătească vamă; a lua vamă. Deșteaptă-l, deșteaptă, să ne vămuiască, să ne slobozească. TEODORESCU, P. P. 85. ◊ Absol. A dat răspuns vameșilor împărăției despre treburile ce are și marfa pe care o aduce. Le-a pus deoparte, cuviincios, și peșcheșul ce li se cuvine lor pentru că se ostenesc a vămui. SADOVEANU, P. 149. ♦ Fig. A lua pe furiș o parte din ceva; a fura. Ciobanul lui, ascuns în anteriu și cu obrăzar, i-a căutat pe toți și i-a vămuit după legea hoției. SADOVEANU, O. VIII 248. 2. (La moară) A lua o parte din grîne drept plată pentru măcinat. (Absol.) Morăreasa vămuiește, Neică dragoste-i vorbește. La TDRG. 3. (În credințele religioase) A încasa de la sufletul unui mort taxa cuvenită pentru a-l lăsa să treacă prin văzduh pe lumea cealaltă. Țin calea la oameni ăi de mor, și-i vămuiește și nu-i lasă să treacă în cer. ȘEZ. III 79.

A VĂMUÍ ~iésc tranz. 1) (obiecte de import și export) A supune unei taxe vamale. /vamă + suf. ~ui

vămuĭésc v. tr. (d. vamă; ung. vámolni, vámozni). Supun o marfă taxeĭ de vamă. Ĭaŭ uĭumu. Fig. Ĭaŭ (răpesc) o parte, cĭupesc din: nu s’a lăsat pînă nu mĭ-a vămuit găinile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vămuíre s. f., g.-d. art. vămuírii; pl. vămuíri

vămuíre s. f., g.-d. art. vămuírii; pl. vămuíri

vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscă

vămuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vămuiáscă

vămui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiesc, conj. vămuiască)

vămuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂMUÍRE s. vămuială. (Operația de ~.)

VĂMUIRE s. vămuială. (Operația de ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vămui, vămuiesc v. t. (fig.) a fura o parte din ceva

Intrare: vămuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vămuire
  • vămuirea
plural
  • vămuiri
  • vămuirile
genitiv-dativ singular
  • vămuiri
  • vămuirii
plural
  • vămuiri
  • vămuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: vămui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vămui
  • vămuire
  • vămuit
  • vămuitu‑
  • vămuind
  • vămuindu‑
singular plural
  • vămuiește
  • vămuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vămuiesc
(să)
  • vămuiesc
  • vămuiam
  • vămuii
  • vămuisem
a II-a (tu)
  • vămuiești
(să)
  • vămuiești
  • vămuiai
  • vămuiși
  • vămuiseși
a III-a (el, ea)
  • vămuiește
(să)
  • vămuiască
  • vămuia
  • vămui
  • vămuise
plural I (noi)
  • vămuim
(să)
  • vămuim
  • vămuiam
  • vămuirăm
  • vămuiserăm
  • vămuisem
a II-a (voi)
  • vămuiți
(să)
  • vămuiți
  • vămuiați
  • vămuirăți
  • vămuiserăți
  • vămuiseți
a III-a (ei, ele)
  • vămuiesc
(să)
  • vămuiască
  • vămuiau
  • vămui
  • vămuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vămuire

etimologie:

  • vezi vămui
    surse: DEX '98 DEX '09

vămui

  • 1. A lua, a percepe, a încasa vamă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Deșteaptă-l, deșteaptă, să ne vămuiască, să ne slobozească. TEODORESCU, P. P. 85.
      surse: DLRLC
    • absolut A dat răspuns vameșilor împărăției despre treburile ce are și marfa pe care o aduce. Le-a pus deoparte, cuviincios, și peșcheșul ce li se cuvine lor pentru că se ostenesc a vămui. SADOVEANU, P. 149.
      surse: DLRLC
  • 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • absolut Morăreasa vămuiește, Neica dragoste-i vorbește. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat A fura o parte din ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ciobanul lui, ascuns în anteriu și cu obrăzar, i-a căutat pe toți și i-a vămuit după legea hoției. SADOVEANU, O. VIII 248.
        surse: DLRLC
  • 3. (În credințele religioase) A încasa de la sufletul unui mort taxa cuvenită pentru a-l lăsa să treacă prin văzduh pe lumea cealaltă.
    exemple
    • Țin calea la oameni ăi de mor, și-i vămuiește și nu-i lasă să treacă în cer. ȘEZ. III 79.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vamă + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX