14 definiții pentru vălău hălău valău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂLẮU, vălaie, s. n. (Regional) 1. Jgheab din care se scurge apa dintr-o fîntînă sau din care se adapă vitele. 2. Jgheab de lemn ușor înclinat și alimentat cu apă printr-un canal de lemn, servind ca dispozitiv primitiv pentru concentrarea minereurilor aurifere, după ce acestea au fost sfărîmate în șteampuri. – Variante: hălău, valău s. n.

vălău n. Tr. jghiab. [Ung. VÁLU].

halắŭ n., pl. ăĭe (ung. hálo, rețea, plasă. V. poclăŭ). Vest. Suc. Tîrboc. Crîsnic, leșnic. – În Dîmb. hălăŭ, în Olt. și alăŭ și (după sîrb. alov și alóv, pl. -oáve. Cp. cu acăŭ, acov. V. valăŭ.

valắŭ și vălắŭ n., pl. ăĭe (ung. válu). Trans. ș. a. Jgheab, troacă (de adăpat vitele, de dat mîncare porcilor ș. a.). V. halăŭ.

valắu, valăuri, (halău), s.n. – (reg.) 1. Jgheab din lemn sau metal, de sub streșina casei, pentru colectarea apelor pluviale; ciotărnă, ciurău, jdáb. 2. Covată (din lemn scobit, scândură sau piatră) din care se dă de mâncare la porci; troacă. 3. Albie (pentru adăparea animalelor) care se așază lângă fântână; construită dintr-un trunchi de copac scobit în interior, așezat pe doi bolovani și prevăzut, la capătul mai înclinat cu un dop de lemn. Până nu demult se mai întâlneau și valauă din piatră (Dăncuș, 1986: 106). 4. Jgheab de lemn, ușor înclinat, alimentat cu apă, folosit la spălarea minereurilor aurifere, după ce acestea au fost sfărâmate de șteampuri. ♦ (top.) Halauă, pășune în Dragomirești (Vișovan, 2005); fânațe, pășune în Lăpușu Românesc și Rohia (Vișovan, 2008). – Din magh. vályú „iesle; jgheab” (dial. válu, vállu, válló) (Scriban, MDA).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂLĂU s. v. adăpătoare, jgheab, lăptoc, scoc, troacă, uluc.

vălău s. v. ADĂPĂTOARE. JGHEAB. LĂPTOC. SCOC. TROACĂ. ULUC.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vălắu (-láie), s. n. – Albie, covată. Mag. vállu (Cihac, II, 537; Gáldi, Dict., 168). În Trans. și Olt.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vălắu, văláie, s.n. (reg.) jgheab.

valắu, (halău), s.n. – 1. Jgheab din lemn sau metal, de sub streșina casei, pentru colectarea apelor pluviale; ciotărnă, ciurău, jdáb. 2. Covată (din lemn scobit, scândură sau piatră) din care se dă de mâncare la porci; troacă. 3. Albie (pentru adăparea animalelor) care se așează lângă fântână; construită dintr-un trunchi de copac scobit în interior, așezat pe doi bolovani și prevăzut, la capătul mai înclinat cu un dop de lemn. Până nu demult se mai întâlneau și valauă din piatră (Dăncuș 1986: 106). 4. Uluc la streașina casei. 5. Jgheab de lemn, ușor înclinat, alimentat cu apă, folosit la spălarea minereurilor aurifere, după ce acestea au fost sfărâmate de șteampuri. – Din magh. vályú (dial. válu, vállu, válló) (MDA).

Intrare: vălău
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălău
  • vălăul
  • vălău‑
plural
  • vălaie
  • vălaiele
genitiv-dativ singular
  • vălău
  • vălăului
plural
  • vălaie
  • vălaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • valău
  • valăul
  • valău‑
plural
  • valaie
  • valaiele
genitiv-dativ singular
  • valău
  • valăului
plural
  • valaie
  • valaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hălău
  • hălăul
  • hălău‑
plural
  • hălaie
  • hălaiele
genitiv-dativ singular
  • hălău
  • hălăului
plural
  • hălaie
  • hălaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vălău hălău valău regional

  • 1. Jgheab din care se scurge apa dintr-o fântână sau din care se adapă vitele.
  • 2. Jgheab de lemn ușor înclinat și alimentat cu apă printr-un canal de lemn, servind ca dispozitiv primitiv pentru concentrarea minereurilor aurifere, după ce acestea au fost sfărâmate în șteampuri.
    surse: DLRLC

etimologie: